Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezii de Ion Cocora

Prea multă poezie

Prea multă poezie distruge poezia
o bifează între numerele necâştigătoare la loto
îi atârnă de picioare lanţul ocnaşului

eu nu văd nimic din ceea ce se vede
nici sacoşele din mâinile femeilor când se întorc acasă de la supermarket
nici cuvintele pline de prea multă viaţă umflându-se ca băşicile porcilor
în care suflă copiii în ajun de crăciun şi plesnesc

de ce eşti isterică iubito de ce urli de ce îmi înfingi unghiile în gât
de ce la micul dejun îmi arunci cu vechile mele adultere şi beţii în ochi
de ce nu eşti somnolentă ca un câine otrăvit pe o pajişte însorită
de ce dracu nu te intorci între două file de calendar
ca într-un sfârşit de anotimp ploios

eu văd nimicul din ceea ce nu se vede
un iepure şchiop alergând pe o sârmă ghimpată
praful aşezându-se ca un discurs anti-poem pe limba greierului prostit
de furnică să lingă un drob de sare în bezna de la capătul tunelului
văd două paranteze minuscule între care pe un jilţ minuscul un cheag
de sânge minuscul aşteaptă moartea să vină să locuim împreună

 

Un locuitor obscur

Am fost un locuitor obscur al subsolurilor secolului douăzeci
al cămăruţelor lor igrasioase cu ziare în loc de perdele la ferestre
unde o rază de soare era un lux
unde luna atunci când îndepărtam ziarele pătrundea noaptea
să se ascundă de vârcolaci şi să bucure fetele acelea romantice
venite de la ţară să se şcolească la oraş
ori de câte ori se nimerea să împărţim patul fără să se plângă vreodată
că e prea strâmt deşi visau în copilărie la o dragoste pe câmp
lângă o căpiţă de fân într-o noapte de vară cu lună

acum mi-e totuna
scuip printre dinţi iluzii ori poate iluziile mă scuipă pe mine
nu mai am nimic de ascuns nici de pierdut nici de primit
nu am cu cine să beau o bere rece în după-amiaza de septembrie
pe o terasă în oraşul natal
între atâtea prefăcătorii şi vorbe mieroase nu am cui să mă grăbesc
să-i dedic acest poem de teamă să nu rămână postum

o mlaştină se întinde ca stuful într-un peisaj de deltă peste cimitirul
din închipuirea viermilor fumându-şi ţigara la siesta de după-masa de prânz
crăpăturile pe suprafeţele vieţii sunt din ce în ce mai mari
că nu ştiu în care mă voi afunda să mă locuiesc

 

O noapte dintr-o zi oarecare

Noaptea aceasta e o noapte dintr-o zi oarecare
îmi beau ceaşca de ceai verde scriu un poem cu senzaţia
că mă întorc acolo unde nu am ajuns niciodată
în poem un cal necheză alergând printr-o vale înzăpezită
după cal aleargă lupii strigându-i să se cuminţească
să accepte lumea aşa cum e
alţi lupi îl întâmpină din faţă cu ochii lor luminoşi
calul crede că sunt semnalele de la o barieră de cale ferată
trage o înjurătură şi se opreşte
lupii îşi dau ghionturi îşi ling boturile „prostul s-a păcălit
e mai prost decât un lup (cugetă ei) care fuge speriat de foc
ca de muma pădurii”
în iarba fragedă un miel tânjind după ţâţa oii
râde nonstop şi aşteaptă să intre în poem
în poem eu sunt un bărbat îndrăgostit stau disperat
pe preşul ros dinaintea uşii închise a unei garsoniere
şi mă întreb ai cui vor fi pantofii ce-şi vor şterge tălpile
de mine fără să ştiu doamne dacă trebuie sau nu
să-mi fac semnul crucii

 

Un fragment de iluzie

Un fragment de iluzie pentru mâine mi-ar fi benefic
ar fi ca ştirea de la buletinul meteo care anunţă
ploile de a doua zi deşi ele nu vor veni niciodată

 

Agonia

Cei vii sunt morţi demult
cei morţi îşi refuză învierea
cei nenăscuţi s-au născut
cei născuţi nu se vor naşte

eu sunt o agonie nonstop
jumătate sunt un eşec al extazului
din cuvintele ce şi-au pierdut credinţa
că vor mai fi scrise pe o limbă de clopot
şi se vor auzi până departe într-o seară

cealaltă jumătate sunt un triumf al fricii
de care se vor îndoi mulţi văzându-mă cum trec
pe picioroange de pe un mal al vieţii pe altul

 

Puţin gust de viaţă

Perfecţiunea e ca o femeie care-şi ratează
în fiecare noapte orgasmul până când ajunge să fie
una şi aceeaşi cu imaginea ei din oglindă
o realitate inversă mimată o retuşare în exces
străină de oarba devastare
a sinelui de simţuri

caut pe cineva
să facem schimb de imperfecţiuni
să aibă puţin gust de viaţă

 

Alcoolul

Mie alcoolul nu-mi spune nimic
l-au experimentat predecesorii până când
au început să-şi simtă capul o geamandură
pe o mare de sânge blestemat

când gustul băuturii îţi pierzi ziceau ei
înseamnă că te întorci în boala cărnii tale
să atârni cu gâtul de o frânghie esoterică
într-o voluptoasă bălăngăneală a disperării

fără de arta depravată a aromelor divine
e ca şi cum cu surâsul cinic al morţii pe buze
ai asista la propria-ţi autopsie

ca şi atunci când te priveşti pe tine însuţi
pe un teritoriu în care dumnezeu
a declarat prohibite întrebările şi mântuirea

 

Car cu boi

Boii aceştia nu obosesc niciodată
atunci când îi părăsesc puterile
vine un vânt din spate
care împinge carul

poate e acela ce le-a atins nările
suflând peste creştetul copilului
din ieslea cea săracă
într-un amurg de iarnă

în ochii lor blânzi
tremurând pe o margine de cuvânt
dumnezeu îşi rosteşte rugăciunea
şi pune la sfârşit de poem punct
cu arome de peisaj exorcizat

 

Singur

Nu aveţi de ce să-mi purtaţi pică
sunt o momâie îndopată cu halucinaţii şi frică

singur sunt când plouă singur sunt când ninge
dacă nu gheara morţii cine altcineva m-ar atinge

mi-am pierdut şi umbră mi-am pierdut şi glas
între o barieră şi alta tot ce mi-a rămas

e să mă întreb cum erau şoriceii din visul pisicii
când dormea mângâiată pe genunchii bunicii

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara