Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezii de Petre Got

Sub raza Ta

Simt, câteodată, Doamne, că m-ajuţi
Asemeni unui tată ce-şi învaţă
Pruncul să meargă-n blândă dimineaţă
Printre cireşii de lumină uzi.


Mă poticnesc şi iarăşi mă ridic,
Nu văd departe, nu disting aproape,
Îmi pari oglinda unei nesfârşite ape,
Mă însoţeşti fără să-mi spui nimic.


Când înspre cer privirea mi-o îndrept,
Te ştiu cum frunza rădăcina;
Pluteşte prin văzduh grădina,
Zarea mi se zbate-n piept.


De-atâta vreme cu speranţă Te aştept,
În fiecare seară pregătindu-ţi cina;
Fără Tine eu sunt numai tina,
Sub raza Ta mă duc pe drumul drept.

 

Treptele casei

Femeia mea, treptele casei
Tresaltă sub al tău picior;
Cu suflet lin să-mi urci spre suflet,
Ciută pe munte, ciocârlie-n zbor.

Să-mi fii răcoare în dogoarea cruntă
Şi vindecare când lovit sunt greu;
Să se repete mândra noastră nuntă
În faţa lumii şi a lui Dumnezeu.

Menite şapte, sens al înălţării,
Al jertfei, al urcuşului cinstit –
Stau ostenit pe malul înserării,
Nicicând să nu pricepi cât te-am iubit.

Cuibul acesta, zarişte şi crin,
Împrejmuit de munţi, de liniştea albastră,
Va fi o şoaptă pentru cei ce vin,
Făclie-n vreme, mântuirea noastră.

Vom fi albine, fluturi, lilieci,
Prin clipă, sub pleoapele grădinii;
Nu vei putea, aleaso, de aici să pleci,
Te vei zidi la templele Luminii.

 

Monodie

Cum roua cade în potirul crinului
Şi-i răspândeşte mai intens mireasma,
Aşa în suflet pacea mi se lasă,
Simţindu-mă, pentru o clipă, crin.

O, Ziditorule, tristeţile revin,
Mă muşcă şerpii întrebărilor...
Ştiu că nu stai deasupra norilor,
Dar nu Te văd nici în adânc senin.

Ochiul este bulgăre de lut,
Urechea un tunel de iască,
Mi-e dor de viul Început,
De paşii Tăi porniţi prin lume să cunoască.

Pricep. Te-ai preschimbat înnevăzută rază,
Eşti în rizomi, eşti în tării –
Să ierţi că Petre Got visează,
Aşteaptă în pridvorul lui să vii.

 

Inscripţie

Călăi, torţionari ai neamului meu,
Negrele fapte nu ies din memorie;
Rămân ca un cataclism
În cartea de istorie.

Pâinea pe care-o mestecaţi
A fost frământată în sânge nevinovat,
Poftă bună!

Băutura miraculoasă
Pe care-o sorbiţi
Este lacrima noastră,
Să vă fie de bine!

Ochi şi inimi aţi stins,
Zodii, destine.

Aud marea dimineaţă a lumii
Cum vine.

 

Frunzele gândului

Ploaie de stele,
Lumina văzduhului ajunge
La oasele străbunilor.

Iarbă şi humă se înfioară,
Aerul este nepământean.

Rugăciune, tăcere,
Frunzele gândului.

Sufletele celor plecaţi freamătă,
Sufletul tău mângâie crinii.

Timpul se sinucide,
Începe crâncenul drum.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara