Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Poezii de Claudiu Komartin

Vreau să te cred când spui

că va veni cineva
cu un zâmbet perfect
şi cu gesturi definitive
o insectă cu suflet de doică
să mă ducă spre ziua de mâine
cum duci un cal dărâmat de tristeţe
seara către abator


Obrazul de porc

Ştiu că poezia mea nu înseamnă nimic
decât într-o lume din care tu eşti absentă.

am o copită în loc de inimă
şi-un ghem de păr în loc de ficat.
poate că m-am pedepsit de ajuns,
zic şi eu, cu gândul la poetul Attila Jószef.

un acordeon în flăcări
risipeşte cântecul comprimat al
hălcii pe care creierul o înfulecă pe ascuns.

în mijlocul gloatei, canibalul sfios şi senil îşi
sărută mâinile
împroşcând cu salivă
obrazul acesta de porc
ce se alintă, râde, se clatină,

se clatină groaznic în ştreang.


(doar un cântecel pentru autişti)

stele şi dinţi încleştaţi
şi lucrurile pe care nu le poţi salva
decât izbindu-le de-un perete

te-am simţit în mine şi te-am urât

niciodată liber niciodată eliberat
de tine nu plânge
ce rost are să plângi
înecat în lumină

am fost acolo! am încercat să simt!

(doar un cântecel pentru autişti)

şi totul strâns pentru totdeauna în tine
şi totul legat cu funii în tine

cobalt sau dragoste carnivoră

ultima promisiune
ultima atingere
ultima dată când mi-ai astupat gura
cu ceva doar al tău

şi apa asta adâncă în care
aş fi vrut să-mi ascund chipul

regretele inutile

satârul şters pe furiş


Cortázar Blues

Mi se părea că ceva mă pândeşte
sentimentul că viaţa ar fi putut fi o întâmplare perfectă

când muzica umple căminele celor
blânzi celor cu mâinile calde

aşteptam tăcuţi lângă pod
/ cădea o ploaie de mai /

am fi putut întinde o mână ceva
(salvatoare)

doi ochi albaştri
discreţi şi cumsecade

şi glasul acela familiar
şoptindu-ţi:

totul pare atât de firesc.
ca întotdeauna când nu cunoşti adevărul


Cobalt
Alexandrei

soarele e cobalt când se înalţă din trup şi străluceşte
peste recife
şi creierul meu tăbăcit pe care se aşază
păsări necunoscute este cobalt
rezistenţa la compromis şi la neputinţă
a fost întotdeauna cobalt
şi frica nocturnă pe care am vrut să
o bat ca pe un animal încăpăţânat
e cobalt
mâna cu care scriu pe un ecran tot mai îndepărtat
e cobalt
şi muşchii mei alungiţi şi compacţi asudând
de bucurie şi groază în faţa iubirii
sunt cobalt
şi cutremurarea stinsă şi rafinată pe care poezia
mi-o mai trezeşte
este cobalt
iertarea târzie a mamei este cobalt
cobalt voinţa de a mă împotrivi armelor totalitare ale uitării
frunza căzută pe luciul apei
în care prietenul a crezut că îşi va găsi liniştea
e cobalt
nevoia de tine a fost şi încă este
cobalt
şi inocenţa bătrână a poeţilor care au turnat
versuri mângâietoare pe care nu mi le pot
scoate din cap
e cobalt
sunt lumi cu ceruri minuscule şi
sunt lumi fericite
în care memoria este speranţă
şi rănile sunt dinainte vindecate
sunt lumi în care nimeni nu vinde pe nimeni
şi presimţirea lor
e cobalt
şi când îţi voi vorbi din nou despre dragoste
să nu crezi nici un cuvânt
ochii mei de cobalt îţi vor
arăta
în acea zi
totul.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara