Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezii de Eugeniu Nistor

Fotografie veche

Privind fețele
luminate de ierburi
și fluturi,
cineva nevăzut
îți strecoară
sub pleoape
clipa când copiii
alergau neistoviți
printre arbori.


Arcadă

Dar vor veni anotimpuri
și peste fruntea ta
vor mai trece
umbre de păsări
și tu vei știi atunci
că niciodată speranțele
nu au voie să piară.


Lapidară

Și eram noi
două răni
între care
au prins
să sângereze
continuu
cuvintele...


Cu iarba cerului...

Cu iarba cerului sub pleoape
să vii la desprimăvărare –
de zborul păsării aproape,
mereu departe de uitare!

Furat de flautul de ape,
de cercurile tot mai clare –
cu iarba cerului sub pleoape
să vii la desprimăvărare!

Iluziile tale șchioape
din ceasurile lacrimare,
nisipurile să le-ngroape –
în râu, în fluviu ori în mare!

Cu iarba cerului sub pleoape
să vii la desprimăvărare!


Tu

Tu levitezi iarăși
prin zarea ochilor mei,
nu spui nimic
deși este primăvară
cu purități de verde-albăstrui
luminând până departe.
Tu treci
și, în această magică trecere,
cuvintele mele
sângerează din nou.


Cuvintele-păsări

Cuvintele
sunt ca păsările vâslind
pe un limpede cer –
niciodată nu știi
încotro o să zboare
Prin lumina aripilor lor,
sufletul meu, săgetat
la ceasurile amurgului,
se-nveșmântă în sunete,
în ierburi și frunze
și, câteodată, mai moare...


Povârniș metafizic

Acum știu:
Ea e acolo,
la marginea dintre
durere și iluzie,
poate chiar în grădina aceea,
viscolită de fluturi și flori,
atât de visată!...

Acum știu:
Ea mă așteaptă acolo,
la capătul acelui povârniș ciudat
și, cu degetele duse complice la buze,
îmi face semn să tac...

Acum știu și înțeleg prea bine:
Nu, încă nu trebuie să cobor!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara