Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Poezii de Mihai Firică

Ministerul somnului

zilele moi
nenumărate din doi în doi pietre și var
scrijelit fie numele tău
fie trupul tău blestemat ciopârțit
împărțit
ochiul de tablă albastru din frunte
dumnezeu ne știe pe toți după
numele mic
ultima dată m-am privit cum
treceam prin oglinzi stinse
e târziu să mai fac toate acestea
întoarce-te
ca să-ți vezi mâinile săpând în galerii
culori risipite candelabrul spart
și pene
papagalul kiki molcom ca umbra
regelui
nu mai mult de zece lucruri pe care
le poți lua
în bagajul burdușit cu poze
de familie
decupaj fin al vârstelor închid
cataramele îmi sfâșie pielea
niciodată n-am fost mai fericit
și singur
dedesupt copiii respirau prin țevi
scurte


Închinarea de seară

n-au plecat din viață rătăcesc
morților vii dumnezeu le arde
și sufletul
tăciuni aprinși în negura zilei
limba le e nisipul strecurat dintr-o
oră în alta
trei biserici suprapuse pictate de orbi
mi-au modelat creierul după chipul
și asemănarea lor
imagini înghețate și o pastă
vâscoasă dulceagă
sub limbă am ascuns medicamentul
m-au pus în genunchi roagă-l
pe tatăl tău să-mi fie mire
astupă cu trupul tău spărtura
din trupul meu
dă-i totuși o ultimă țigară pe lumea
inversă
pleacă privind înapoi
mișcă-te fă ceva mănâncă-ți inima
șterge-ți numele


O cafea cu José Saramago

timp picurat
străbat câmpia ascunsă în ceață
sunt calm
tresar doar când jose saramago
se deschide la pagina 22
astăzi este 22 și pare că
nu ne grăbim
o ceașcă de cafea și în rest nimic
deasupra tuturor văd focul
oare după asta ce aș mai putea
simți
jos foc în cer foc mistuiți de spaime
doi tineri se ridică îmbrățișați
și pleacă
după alți 32 și câți vor urma număr
minute și aflu 60
ne strecurăm alene de la o oră
la alta
jose își acoperă fața și plânge liniștit
suspină și tace
punga cu insomnii violete culori
și mărimi diferite
nuanțe și cioburi mărunte
priviri în urmă așa se așează praful
straturi fine după straturi fine
vezi când tragi de sfoară că ai ajuns
la final
doar ceva mai rămâne
arta de a însemna locul cu ceea ce
rupi din tine


Semnul trecerii

în arșița nopții
veri întregi am cules șerpi din aur
ascunși în iarba tăcută
așa cum culegi privirile răcoroase
ale unor fete unduitoare
sunt salvat mi-am zis
nu voi fi uitat ceva mă va păstra
pe pământ
o dâră în lutul umed
un semn al trecerii
o porțiune a sufletului meu
suprafață arsă stinsă de ploaia
măruntă și rece
mi-au zis că poezia mult prea
interiorizată arată
o persoană greu de atins
poate că așa a fost și viața mea
prizonieră a inimii
salvată prin dragostea dăruită
celor perfecți
așa cum eu nu am putut fi
iau cu mine partea de suflet care
mi se cuvine

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara