Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Dans:
Premieră muzical-coregrafică de Liana Tugearu


Festivalul Internaţional Săptămâna Muzicii Noi - 2004, ediţia a XIV-a, a debutat cu un spectacol muzical-coregrafic în premieră absolută. După ce generaţiile de compozitori români ai anilor '30 (Mihail Jora, Paul Constantinescu) şi ai anilor '40-'50 (Zeno Vancea, Alfred Mendelsohn, Hilda Jerea) scriau adesea partituri pentru spectacole de dans, ulterior asemenea demersuri componistice au devenit flori rare, în rândul cărora se înscrie actuala lucrare a compozitorului George Balint, Treceri. Şapte episoade muzicale pentru un spectacol coregrafic, prezentată în prima seară a Festivalului menţionat.

Întruparea scenică a acestei compoziţii se datorează Adinei Cezar, care, după o consultare cu Ion Dodu Bălan, a semnat scenariul, coregrafia, regia şi conceperea costumelor, în decorul cu o mare pondere în economia spectacolului al Dianei Ioan şi în conceptul multi-media al lui Zomir Dimovici. Şi, în fine, cei care au materializat vizual şi sonor ceea ce au gândit creatorii spectacolului, au fost dansatorii Companiei Contemp a Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian" şi interpreţii Ansamblului Vocal-Instrumental al acestui teatru.

Dacă nu avem căderea să apreciem, în sine, lucrarea muzicală a compozitorului George Balint, apreciere pe care o vor face, desigur, cronicarii muzicali, putem spune, privind compoziţia sa din unghi coregrafic, că ea era de o expresivitate sugestivă, ofertantă pentru dans şi Adina Cezar a şi realizat, într-o serie de episoade ale spectacolului o legătură ingenioasă între mişcare şi propunerea muzicală.

Coregrafia a debutat inspirat prin dansul Iuliei Was şi al Taniei Cucoreanu, din păcate vag citibil, deoarece se desfăşura în penumbră. Chiar dacă, programatic, compozitorul declară că a urmărit "devenirea de la umbră la înfăţişare", odată ce ai adus corpul unui dansator pe scenă, trebuie să îi permiţi să fie văzut. Dacă vrei să-i estompezi materialitatea, îi proiectezi doar umbra pe un ecran, dar, dacă l-ai adus la vedere, îl laşi să se exprime în toată plenitudinea. Şi cele două dansatoare au avut mai multe evoluţii de dans inspirat concepute şi bine interpretate. Dar cea care s-a impus cu pregnanţă, prin suita apariţiilor sale scenice, a fost Simona Creţeanu. Nu e prima oară când interpreta Simona Creţeanu pune în valoare, într-un spectacol, coregrafia Adinei Cezar. între cele două artiste s-a petrecut acea bună întâlnire care are drept rezultat momente de creaţie împlinite. Mai puţin expresivă ni s-a părut contribuţia Claudiei Codîrleanu şi a lui Marius Onofrei, iar în ceea ce priveşte ideea de "trecere", ea a rămas mai mult o propunere decât o înfăptuire sugestivă.

Am mai semnalat şi în alte ocazii că există în prezent o tendinţă a imaginii plastice de a concura cu celelalte mijloace artistice alăturate ei, în vederea conturării aceleiaşi teme, uneori până la anihilarea acestora. Şi de astă dată coregrafia s-a desfăşurat într-un ambient scenografic stufos, copleşitor, constituit dintr-un fundal imens, suprarealist, extrem de încărcat, adus cam în mijlocul scenei, pe un anumit nivel cu un personaj - manechin care ieşea din cadrul unei deschideri, pe un alt plan cu bustul unei statui culcate, pe un altul cu o ţesătură de un roşu-ardent, care prindea lumină în anumite momente etc. în plus, pe lângă acest decor, exista în mijlocul scenei şi un ecran pe care se proiectau chipuri în mişcare, aproape la acelaşi nivel cu planul pe care evoluau dansatori, pe care uneori îi concurau. Câteodată imaginea vie şi cea filmată intrau totuşi în consonanţă, atunci când una dintre ele devenea pentru câteva momente statică, lăsând celeilalte iniţiativa mişcării. Acestor componente scenografice şi media li s-au mai adăugat obiecte aduse în scenă - un cablu şerpuitor cu beculeţe şi o roată traforată - care au fost şi ele integrate discursului coregrafic, fără să-l potenteze însă. în acest context, ne-am bucurat, în special, de o parte dintre partiturile coregrafice, urmărite ca evoluţii de dans în sine, suficiente lor înseşi.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara