Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poemul săptămânii:
premiu de Marian Drăghici

lui Gellu Dorian

după premiu vine moartea, niciodată înainte.
şi totuşi,
toţi mor să ia premiu
deşi ştiu
că după premiu, mai devreme
sau mai târziu, la contracţia timpului nostru
urmează inevitabil
moartea:
îi lipeşte de ea
îi face să respire acelaşi aer cu ea.

s-ar spune
că moartea e mai bună cu premiu decât fără –
mai dulce, mai luminoasă –
aşa că iată-i, bieţii, acum ca niciodată
se calcă în picioare (cei din spatele lor)
fac scandal public
dau la cap înveninează aerul otrăvesc fântânile
pârjolesc totul – numai să pună mâna
cât mai grabnic
pe jucăria asta, onest atribut
smuls vieţii
pentru a mitui
(im)probabil moartea.
.
în ce mă priveşte, dragă Gellu,
răspuns provocării tale,
mi-e destul să potrivesc cuvinte,
poate-nvăţ
a nu muri
vreodată.

de-acum singurul premiu pe care
cu bucurie l-aş primi
(dar cine să mi-l dea?)
este să fiu la bătrâneţe
nebun pentru Hristos
cum eram la tinereţe
nebun pentru poezie.

atât.
ca să se ştie.
(eu, golul iernii pe câmpie.)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara