Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Paul Cornea – 90:
Profesorul agreabil de Simona Vasilache

L-am cunoscut la cursurile Masteratului de Studii Literare, ale Şcolii Doctorale, pe urmă, când şi când la întâlnirile Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată, pe care a conduso, şi în împrejurările de tot felul ale vieţii literare. Dincolo de ceea ce se poate numi o carieră plină, nu fără cotituri şi dileme, în care politica din trei regimuri şi-a jucat rolul ei, cred că tot meseria de profesor îl cuprinde cel mai bine. În anii din urmă, profesorul Paul Cornea s-a ocupat de lucruri grele. De hermeneutică, bunăoară, construindu-şi (şi construindu-ne) o teorie complexă a înţelegeriiinterpretă rii, care trece prin toate sub-ramurile ştiinţei literaturii şi nu numai. S-a aplecat pe instrumente, pe sisteme, după ce se interesase de culoarea primei noastre literaturi. Poate că, pentru cineva cu fişe riguroase de lectură şi cu simţul amfiteatrelor nu e lucru mare să-i faci atrăgători pe paşoptişti. Să captivezi, însă, o audienţă cu minime înclinaţii teoretice polemizând cu Gadamer, fără să scazi nimic din exactitatea prezentării conceptelor, complicate şi seci, de multe ori, e ceva ce ţine de spectaculos.
Un spectaculos agreabil, formulă în care aş prinde, fără teama că greşesc prea mult, exerciţiul profesoral al lui Paul Cornea. Nu entuziasm dând pe de lături, nicidecum exaltare, nu impresionism, nici anecdotă, nu jocuri de lumini. Nu sacrifică, de dragul punerii în scenă, substanţa unei prelegeri (de altfel, sistematizată meticulos şi cu o încadrare în timp de invidiat), nici nu riscă, pentru cine ştie ce comentariu spumos, ca studenţii să plece cu lecţia neînvăţată. O călăuză blajină, de îngăduinţa luminoasă a oamenilor cu multă carte, tolerând orice întrebare şi primind deschis orice conflict, asta este, cu bonomie şi şarm prietenesc, profesorul Paul Cornea. Un om pe lângă care poţi să te plimbi, obligat, de multe ori, să măreşti pasul, cu tot relativul avantaj al vârstei, să discuţi cu relaxare, dar serios, simţind că întrebările istoriei literare sunt, într-un fel, întrebările zilei. Un om care-şi simte meseria, nedespărţit de ea nici în contextele cele mai banale.
Convieţuind firesc cu veacurile (e drept că puţine...) care ne despart de cronicari, nu e nici o surpriză că-şi poartă propriul aproape un secol de viaţă cu naturaleţe şi detaşare. Îmi spunea cândva că bătrâneţea, cu toate servituţile ei, e un scandal, iar moartea, cel mai mare scandal. Nu-mi mai aduc, acum, aminte cum a continuat, sau dacă a întrevăzut vreo soluţie. Fapt este că, în totul curtenitor, preferând să cedeze, decât să se certe, evită scandalul acesta, al vârstei, cum a evitat atâtea altele. Făcând ceea ce se poate face, luând partea bună a părţii rele, nedisperând şi nelamentându-se. De aici, impresia de om tonic, în stare să te repună pe linie în momente de disperare şi să te mobilizeze în clipe de delăsare. E, probabil, secretul de viaţă lungă al cuiva trecut prin multe, pus de multe ori la răscruci şi având bagajul de amintiri faţă de care multe prilejuri de angoasă par simple copilării.
Îndeajuns de cald, îndeajuns de generos, drept, fără a fi sever şi binevoitor, fără să-i lipsească criteriile, profesorul Paul Cornea predă, de şase decenii încoace, lecţia măsurii. Construită pe experienţe dramatice, din prima tinereţe până târziu, după Revoluţie, pe o structură sufletească încrezătoare în mai bine şi, pesemne, pe exerciţiul teoreticianului obişnuit să relativizeze şi să nu despartă faptele de context. O lecţie, aş risca să spun, nepreţuită, în vremuri când profesorul devine, încet şi sigur, un prestator de servicii. Dincolo de cadrele formale ale şcolii, o lecţie cu continuare. Sper, cât mai lungă. La mulţi ani, domnule profesor!


Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara