Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Editorial:
Profesorul şi CNSAS de Nicolae Manolescu


Întîmplarea este cunoscută şi a făcut să curgă multă cerneală. O reiau pentru învăţămintele care pot fi trase din ea. Şi, de ce nu, pentru ca astfel de lucruri să nu se mai repete.
Un profesor de limba şi literatura maghiară de la o şcoală generală sătească îşi depune candidatura pentru Parlament. În urma investigaţiilor, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), printre membrii căruia se numără mari personalităţi ale culturii noastre, cum ar fi Andrei Pleşu, H.R.Patapievici sau Mircea Dinescu, îl trece pe profesorul Ludovic Rakoczy pe lista colaboratorilor cu fosta poliţie politică. Fiindcă partidul din partea căruia candida ţine la firma lui, Rakoczi renunţă la candidatură şi demisionează de la şcoala unde era profesor şi director. "Nu aveam bază morală să predau unor copii", declară el. Comunitatea în care trăieşte îl izolează. Fiica lui, o adolescentă de 18 ani, se vede arătată cu degetul de colegi şi de dascăli. La o lună după publicarea listei şi ca urmare a contestaţiei lui Rakoczy, pe care nimeni nu-l audiase pînă atunci, CNSAS descoperă că a citit prost dosarul profesorului şi că nu există motive ca acesta să fie considerat turnător. Uită însă a-i aduce la cunoştinţă eroarea. Trec două luni. Abia în februarie, profesorul e public şi oficial reabilitat. Deocamdată, fără scuzele de rigoare.
Din toată această tristă poveste, un lucru rezultă cu limpezime: membrii CNSAS par să ignore că dezvăluirile lor, dincolo de importanţa pe care o au pentru imaginea instituţiilor statului, se referă la oameni care au dreptul la o imagine proprie. Şi care nu pot fi tîrîţi în noroi de lectura neatentă a unor documente. Chiar nici unul dintre membrii CNSAS să nu se fi întrebat, cînd s-a constatat greşeala, ce s-a întîmplat, vreme de două luni, în viaţa de zi cu zi, a profesorului învinuit pe nedrept? Unul dintre înalţii judecători ai sufletelor noastre a declarat cinic că "astfel de erori pot să mai apară", fiindcă, vezi Doamne, "nimic nu e etern din ce emitem noi". Nu de eternitatea acuzaţiilor e însă vorba, ci de corectitudinea lor. Şi de ce ar fi obligatoriu ca erorile să se repete? Oare membrii CNSAS nu pot să-şi ia măsuri fireşti de prevedere? Chiar şi felul în care CNSAS şi-a recunoscut greşeala comportă discuţii. "Dacă n-ar fi solicitat să-i prezentăm scuze public, cu siguranţă am fi făcut-o", spune secretarul Colegiului. Două luni n-au fost totuşi suficiente. Oare cîte ar mai fi trebuit să treacă pentru ca să ajungă pînă în satul Cubulcut, comuna Săcuieni, la fostul profesor şi director, scuzele Colegiului? Ca să nu mai spun că alţi doi membri ai CNSAS (sînt multe guri mari în Colegiu) au propria versiune despre Rakoczy, care ar fi fost totuşi...colaborator. Şi, încă o dată: oare ce s-a petrecut cu acest om în tot acest timp de cumpănă să nu-i preocupe pe membrii CNSAS? Recunoaşterea greşelii nu poate fi fără legătură cu asumarea răspunderii. N-am auzit de vreo intenţie de demisie. Ar fi o dovadă că onoarea n-a dispărut cu desăvîrşire din lumea noastră. Cît despre consecinţele legale, mă tem că nu vor exista, deşi legea prevede pedepse grele pentru punerea în circulaţie a unor neadevăruri care lezează persoana şi imaginea ei publică.
Am nutrit şi eu, ca şi alţii, oarecari speranţe în "curăţenia" pe care CNSAS o va impune, măcar ca principiu, dacă nu ca fapt, în viaţa publică românească. Şi, cu prima ocazie care i se oferă de a-şi dovedi utilitatea morală, ce face CNSAS? Publică doar parţial lista de colaboratori: despre cele ale parlamentarilor PRM şi PD nu se mai aude nimic, deşi alegerile au trecut şi deja o gravă discriminare a avut loc. Sînt ţintuiţi la stîlpul infamiei oameni care au semnat angajamente, fără a le fi pus în practică, dar ofiţeri de securitate cu angajament în bună regulă, ca Ristea Priboi, îşi văd în continuare de treabă, controlînd din Parlament serviciile de informaţii. Şi declarînd sfidător că ei au fost ofiţeri, nu turnători! Membrii CNSAS nu par deloc stînjeniţi de faptul că revelaţiile lor au făcut victime aproape numai în rîndurile PNŢ-cd, PNL şi UDMR. Eu n-am cum să ştiu cîţi parlamentari PDSR, PD şi PRM au fost colaboratori ori de-a binelea securişti, dar fie şi probabilitatea statistică arată că ei pot fi sublimi, dar nu pot lipsi cu desăvîrşire.