Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Radio, taxi, tango de Rodica Zafiu

În descrierile gramaticale ale limbii române se precizează, de obicei, că în conjugarea verbelor se produc deplasări regulate ale accentului (de pe rădăcină pe sufix), în vreme ce substantivul are un accent stabil.
Excepţiile, foarte puţine, apar în cazul unor împrumuturi lexicale care s-au încadrat mai greu în morfologia românească. Cel mai cunoscut e cazul cuvântului radio: împrumutat din franceză, cu accentul pe vocala finală (radió), ar fi putut intra în tiparul de adaptare prin adăugarea semivocalei -u (ca birou, cadou, cavou, cazinou, erou, metrou, panou, platou, tablou etc.). Nu s-a întâmplat aşa, poate şi pentru că e vorba de un termen internaţional, conservat ca atare în multe limbi; radio a rămas cu vocala finală din etimon, primind totuşi un u în articulare şi în terminaţia de plural (radioul, radiouri). Tiparele prototipice de accentuare din română – dar, probabil, şi modelul termenului german Radio (accentuat: Rádio), indicat de secţiunea etimologică a dicţionarelor noastre (în DLR 1975 chiar ca prima sursă) – au făcut ca, treptat, accentul pe finală să se păstreze doar în formele articulate şi de plural, în vreme ce forma de bază a fost tot mai des accentuată pe silaba iniţială (cum constata Iorgu Iordan: „Radio poartă astăzi accentul pe prima silabă”, Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor”, ediţia a II-a, 1948, p. 248). S-a ajuns astfel la diferenţa de accentuare dintre formele rádio şi radióul-radióuri: acceptată de norme, inclusă în Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM) încă din prima ediţie, din 1982 şi confirmată (nici nu s-ar fi putut altfel, uzul fiind generalizat) în ediţia din 2005. Un proces asemănător – validat de norme – s-a petrecut cu substantivul zéro, articulat zeróul şi având pluralul zeróuri (DOOM); în acest caz, sursa principală fiind tot franceza, se poate invoca şi modelul alternativ de accentuare din italiană (it. zero, cu accent pe prima silabă), la care trimitea dicţionarul lui Laurian şi Massim (1876).
Variaţia de accent e mai puţin observată şi deloc acceptată în cazul cuvântului taxi, pentru care toate dicţionarele (inclusiv DOOM) indică accentuarea pe finală: taxí. De fapt, accentul apare foarte frecvent, în uzul curent, pe prima silabă (táxi). Dacă ar fi vorba doar de intonaţia apelului menit să atragă atenţia şoferului (Táxi!), s-ar putea presupune că e o deplasare emfatică a accentului către începutul cuvântului, fenomen descris de Iorgu Iordan în Stilistica limbii române (1944) şi ilustrat prin interjecţia álo! – aló!. De fapt, accentul iniţial (întărit de existenţa unor compuse de tipul máxi-táxi) apare şi în alte contexte: a luat un táxi.
Neadmisă de norme e şi variaţia în cazul termenului tango (accentuat: tángo), reîmprumutat, direct de la sursă (spaniola), deşi exista deja în română, unde fusese preluat prin intermediar francez. Dicţionarele noastre actuale indică forma adaptată tangou (cu accent pe finală); în textele publicistice şi publicitare actuale se revine însă frecvent la etimonul devenit termen internaţional: „curs intensiv de tango argentinian” (milonga.ro); „Doi delfini dansează tango” (realitatea.net). Noua formă este tratată în scris ca un împrumut neadaptat: „Tango este cel mai fascinant din toate dansurile. Originar din Spania sau Maroc, Tango-ul a fost introdus în Lumea Nouă de către coloniştii spanioli” (dansam.ro). În oralitate, lucrurile stau puţin altfel: într-un jurnal cultural (TVR, 30 octombrie 2011), reprezentanta unei organizaţii specializate a pronunţat, consecvent, tángo (în forma nearticulată a cuvântului) şi tangóul (în cea articulată).
Exemplele discutate sunt diferite în mai multe privinţe – ca frecvenţă, înregistrare în dicţionare, relaţie cu norma. Toate ilustrează însă tendinţe destul de puternice în româna actuală: atât formale (deplasarea accentului în cuvânt), cât şi culturale (slăbirea influenţei franceze şi raportarea vorbitorilor la alte modele).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara