Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Recenzii:
Recenzii de ---


Carmena Ciumărneanu,
Lupii se vând la preţ dublu Cluj-Napoca, Editura DaciaXXI,
2011, 118 p.

Activă pe diverse reţele literare, poeta trăieşte la Zalău şi în lumea largă, deopotrivă, cu poezia ca reper privilegiat al înaintării în timp şi cu o importanţă acordată rostului ei – nu atât de salvator, cât de personalizat însoţitor de bord – pe care doar marginalitatea asumată o poate alimenta („dacă mă privesc în ciobul acesta de oglindă / dintr-un anumit unghi numai de mine ştiut…”). Cartea (de debut, bilingvă – autoarea semnează şi versiunea englezească a poemelor, iar ilustraţiile aparţin Anei Emilia Matei) propune o colecţie de întâmplări şi viziuni („am mâinile pline de ochi larg deschişi cu pupila răsucită / îi port cu mine peste tot”) din „viaţa ca o tabacheră”. La un anume efect sfumato apelează multe dintre poeme, căci fumul de ţigară poate fi blazon al singurătăţii, „ziua-mi trece între două invitaţii la singurătate”, dar şi bun relansator fantasmatic, menit să elibereze miezul lucrurilor de sub stereotipii gureşe: „vorbesc liber despre umezeală şi cum e / să striveşti sub picior miezul zilei de azi / într-o lume a telefoanelor mobile încă o toamnă / blestemată depune / praf / şi / pulbere / pe sensul lucrurilor evidente”; „în fotoliul meu negru / eu vie trăită fumând […] // şi dintr-odată văd oameni întrerupţi şi fără de nume / fără de ţară / fără de cruce / (răzbunaţi de o muzică neinventată) / cu fermoare trase peste vieţile lor ca leşia / cu care au îmbălsămat jurăminte şi alte erori”. Determinările sunt de preferinţă participii ori gerunzii adjectivale, aşadar urmări ale unei acţiuni consumate, stări „în acest secol în mişcare”, gata să traducă foste căderi, lichefieri, întreruperi, chiar şi „nezburări” („slăbiciunile mele sunt fertile / precum ouăle păsărilor nezburate”), aşa încât moartea însăşi devine facultativă: „nu / mai trebuie să mor eu nu mai am nici o moarte de murit”. „Haotică şi cu suflet înnodat”, cum se descrie singură într-un Autoportret cu veşminte, Carmena Ciumărneanu scrie versuri aglomerate, suprapuse, poemepalimpsest. Altfel spus, te întâmpină la tot pasul versuri bune în contexte ornate excesiv, minipoeme tăioase diluate în sensuri colaterale ori frânte sub adaosuri oarecum străine de proiectul iniţial pe care eşti mereu tentat să-l identifici răzuind straturile de ambiguităţi convocate în pagină. Dar sunt destule bune promisiuni pentru a aştepta cu interes urmarea.

Irina Petraş


Matei Vişniec,
Dezordinea preventivă Bucureşti, Editura Cartea Românească,
2011, 264 p.

De la o vreme încoace, pentru Matei Vişniec parcursul literar a însemnat ceea ce am putea numi anul şi romanul. Sindromul de panică în Oraşul Luminilor în 2009, Domnul K. Eliberat în 2010 (însă elaborat în 1987), Dezordinea preventivă în 2011.
Pe urmele teatrului absurdului pe care încă îl profesează, Matei Vişniec aplica prozei sale o direcţie din ce în ce mai pronunţat tezistă, aproape militantă. În Dezordinea preventivă, ficţiunea se inserează, în stilul straniu, de atmosferă de lume paralelă, specifică autorului optzecist, în redacţia unui post de radio. Aici, realitatea ia altă faţă, mecanismul complex care mişcă la nivel colectiv umanitatea este concentrat într-o explicaţie vecină cu teoriile conspiraţioniste. Însă fără doza de misticism şi de religiozitate şi, bineînţeles, de neverosimilitate pe care acestea le presupun. Pentru că deja, să fim oneşti, plictisitoarele teorii ale conspiraţiei îşi construiesc argumentele pe teritoriul unei raţiuni încordate. Odată fisurate într-un punct, se prabuşesc cu totul. Pe când Matei Vişniec îşi construieşte teza în zona ficţiunii. Ceea ce îi conferă, în mod paradoxal, mai multă verosimilitate. Aceasta este dezordinea preventivă, maşinăria care are în centru presa şi materia continuă de care are nevoie pentru supravieţuire: „[...] maşinăria mediatică nu este compatibilă cu pacificarea totală a aventurii umane. Ştirile din paradis nu interesează pe nimeni, serenitatea universală nu produce frison emoţional. Pentru ca maşina mediatică să poată funcţiona, ea are nevoie de o întreagă armată discretă de creatori de dezordine. Încercaţi să vă imaginaţi cum ar fi arătat primul deceniu al acestui mileniu fără aceste scenarii ale dezordinii care au fost atentatele de pe 11 septembrie 2001, intervenţia militară americană din Irak, alegerea unui preşedinte de culoare la Casa Albă, criza financiară din 2008, accidentul nuclear de la Fukushima [...] evenimente care au furnizat, doar ele, peste 50% din carburantul maşinii mediatice planetare timp de 10 ani. Or, scenariile acestor focare de dezordine au fost imaginate înca de la căderea comunismului, din 1990. Aşa după cum scenariile elementelor de dezordine pentru perioada 2010- 2020 se fabrică acum.”
Cu toate acestea, principala miză a romanului Dezordinea preventivă rămâne una strict literară, estetică. Scris într-o manieră ireproşabilă, textul îşi cucereşte cititorii în latura lor de consumatori de literatură, prea puţin în sfera moralistă sau justiţiară.

Iulia Iarca


Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara