Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
REVISTA REVISTELOR de Cronicar

Pe scurt

În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 143) şi în 22 (nr. 683), e publicată o scrisoare demnă şi plină de învăţăminte în care Rodica Culcer, Nadina Forga şi Cosmin Prelipceanu îşi explică motivele demisiei lor de la Europa F.M. Spre deosebire de politicieni ori de şefi ai unor organisme din sport, iată, jurnaliştii au onoare şi ţin să le fie respectat dreptul la opinie. l Tot în 22, dl Andrei Cornea semnează un admirabil editorial: De ce sîntem pro-americani? Ideea, foarte corectă, este aceea că nu poate fi acceptată alternativa formulată de Chirac şi reluată de Prodi, cum că, dacă iei partea SUA pe plan militar, pierzi partea Europei pe plan economic. Dl Cornea notează, pe bună dreptate, că nu toată Europa a fost contra războiului din Irak: au fost de această părere Franţa, Germania şi Belgia, iar de părerea opusă Marea Britanie, Spania, Danemarca şi chiar Italia dlui Prodi, n-a existat o decizie majoritară care să fi obligat U.E. să fie pro- sau contra intervenţiei militare din Golf. l Am trăit ca s-o citim şi pe asta, în TIMPUL (martie) ieşean al dlui Liviu Antonesei, un oarecare Alex Nick Simian (o fi pseudonim?) se declară pe faţă partizanul grupării Onişoru contra grupării Pleşu din CNSAS: ba că Pleşu et comp. sînt unde sînt şi vor să rămînă unde sînt pentru salariile mari, deşi n-au ce căuta acolo (asta, cam aşa este!) fiindcă etc. etc. E tras de urechi şi dl Mihăieş care, în România literară, a ţinut partea lui Pleşu şi nu pe a lui Onişoru. Domnule Antonesei, dv. citiţi revista pe care o conduceţi? l Dacă n-o citiţi, vă recomandăm s-o faceţi, fiindcă merită. Nu ne referim la Alex Nick Simian, ci la altele. De exemplu, Timpul este printre foarte puţinele (ca să nu zicem că e singura) reviste care şi-au amintit că la 26 ianuarie Ceauşescu ar fi împlinit 85 de ani (şi reia un text difuzat de Europa Liberă în 1978 al dnei Anneli Ute Gabany care analiza sărbătoarea prilejuită în media românească de cei 60 de ani ai dictatorului) şi că la 15 martie s-a împlinit exact o jumătate de veac de la moartea lui Stalin (un text de William Totok). l I-am mai recomanda dlui Antonesei şi articolul profesorului Al. Andriescu, intitulat spiritual Fesul lui Ion Ghica şi capra troiană sau ce gîndesc românii despre turci. Asta ca să-l întîrziem în drumul lecturii d-sale către pagina ultimă, unde poate citi, de exemplu, sub acelaşi condei pseudonim că dl Patapievici e aşteptat cu mare nerăbdare în SUA, unde va conferenţia, de comunităţile gay de peste ocean. Recunoaşteţi, dle Antonesei, că aveţi un colaborator capabil nu doar de maliţii prost dirijate, dar chiar de un sănătos spirit mitocănesc bine ştiut dv., ca şi nouă, din Atac la persoană sau România mare. l În revista REFLEX de la Reşiţa (nr. 1-2-3, 2003), un studiu interesant al lingvistului Simion Dănilă vine cu o altă ipoteză privitoare la originea numelui Eminovici pe care l-a purtat Eminescu înaintea debutului său în Familia lui Iosif Vulcan. După ce reaminteşte că originea sufixului –ovici (în variantă, -evici) este de origine sîrbă (în rusă, el indică patronimul) şi înfăţişează împrejurările în care episcopia românească a Bucovinei trecuse de iure sub ascultarea Mitropoliei sîrbeşti de la Sremski Karlovci (Karlowitz), ceea ce ar explica influenţa (adăugîndu-se la asta patenta imperială habsburgică din 1776 care statornicea regula perpetuării numelui din generaţie în generaţie, adică apariţia numelui de familie), dl Dănilă ia în discuţie radicalul Emin- din numele poetului. Ideea dlui Dănilă este că nu trebuie căutat un etimon identic cu Emin-, ci presupusă o evoluţie fonetică a unui alt cuvînt pînă la forma Emin- (cu varianta Imin-). Acest alt etimon (dată fiind seria fonetică Iamenovici – Ieminovici – Eminovici etc. existentă în atestări) ar putea fi Iaman/ Ieman/ Iman, trei supranume (doar al treilea, atestat) care indică locul de origine. Acesta ar putea fi Iama, satul înglobat azi în comuna bucovineană Cacica din judeţul Suceava, la doi paşi de Călineştii lui Cuparencu.


Bagdadul, americanii şi Ion Cristoiu
           
Cazul Andrei Gheorghe a prilejuit mass-media de toate felurile un admirabil exerciţiu de solidaritate. Luînd povestea la bani mărunţi, presa – folosesc termenul în sens larg – a descoperit că un anume procuror Mircea Petrescu a făcut fixaţie pe Andrei Gheorghe şi voia să-l înfunde cu orice preţ. După ce media - în mod special Antena 1, cu Marius Tucă pe post de detectiv, într-o investigaţie în direct admirabilă - au făcut lumină în cazul realizatorului de la ProFM, procurorului Petrescu i s-a luat cazul. Totul e bine cînd se termină cu bine, s-ar putea spune. După părerea cronicarului, însă, lucrurile nu s-au terminat cu bine, ci în coadă de peşte. Aşa cum s-a sesizat din oficiu împotriva lui Andrei Gheorghe, Parchetul General trebuie să se autosesizeze împotriva procurorului său, Mircea Petrescu, pentru a vedea în numele cui a organizat el tot acest circ judiciar împotriva lui Andrei Gheorghe. Cronicarul se grăbeşte să adauge că e de această părere nu pentru că la mijloc se află un coleg de breaslă. Dacă în locul lui Andrei Gheorghe de la ProFM ar fi fost un Gheorghe de care nu ştia nimeni, ar fi ieşit scandal? Mai mult ca sigur că nu. Şi mai mult ca sigur că nimeni nu i-ar fi dat peste mînă procurorului Mircea Petrescu, luîndu-i cazul. l În JURNALUL NAŢIONAL nr. 3015, Ion Cristoiu îşi pune întrebarea "Cine a ordonat ca apărătorii Bagdadului s-o şteargă peste noapte?". Directorul de la Realitatea TV, care s-a văzut contrazis în ipotezele sale formulate la televizor, că regimul Saddam va rezista mult şi bine în faţa americanilor şi că rezistenţa lui va coaliza lumea arabă, încearcă o ieşire onorabilă (?) din aceste erori de prognoză. După părerea sa faptul că americanii au intrat în Bagdad fără să întîmpine rezistenţă e rezultatul unui ordin: "un ordin dat de cineva care avea puterea de a fi ascultat de toţi." Potrivit analistului acest cineva n-a fost Saddam. Dar scrie Cristoiu: "Între 3 aprilie şi 8 aprilie istoria consemnează două evenimente absolut enigmatice: atacarea convoiului cu diplomaţi ruşi din drumul spre Damasc şi sosirea la Moscova a consilierului american pe probleme de securitate, faimoasa Condolezza Rice. Nu era nici un motiv ca diplomaţii ruşi să plece atît de precipitat din Bagdad. Nu era nici un motiv ca ei să fie atacaţi de americani. Nu era nici un motiv ca Putin să fie vizitat pe neaşteptate de sfetnicul de taină al lui Bush." Cronicarul nu vede nimic misterios şi nemotivat aici. Ruşii au plecat pentru că Bagdadul urma să fie atacat de aliaţi. Americanii i-au atacat din greşeală, cum au şi recunoscut. Iar după un asemenea incident, fireşte că era nevoie ca o persoană cu greutate din administraţia americană să meargă la Moscova pentru a calma situaţia. De fapt, Ion Cristoiu, avansează această teorie pornind de la cele petrecute în 1989 în România. El nu crede că Ceauşescu a căzut din cauza revoltei populare: "Azi, după 13 ani de la momentul decembrist, excepţie făcînd cîţiva politicieni ce ţin să se legitimeze cu eroismul unei participări, nimeni în România nu mai crede în ceea ce s-a văzut la televizor." Dacă şi-ar folosi mai atent memoria, analistul şi-ar reaminti că semnele de întrebare n-au fost provocate de căderea lui Ceauşescu, ci de ceea ce s-a întîmplat după aceea. Cît despre cele petrecute la Bagdad, se pare că marea problemă a lui Ion Cristoiu e că americanii şi-au permis să cucerească oraşul fără lupte de stradă sîngeroase, aşa cum prevestise el, luînd în serios ameninţările lui Saddam Hussein. Să rescriem istoria fiindcă s-a înşelat Ion Cristoiu? l După lovitura de stat de la Moscova împotriva lui Gorbaciov, acelaşi Ion Cristoiu i-a dat ca învingători pe cei care au pierdut partida. Atunci însă analistul a lăsat lucrurile aşa cum au căzut, n-a propus un scenariu misterios pentru a-şi acoperi lipsa de fler analitic. l "Funcţionarii Ministerului Culturii şi Cultelor vor colinda sexy-cluburi ca să decidă ce este "pornografie legală" ne anunţă ADEVĂRUL. Decît să fabrice scenarii, parcă e mai bine să vadă despre ce e vorba.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara