Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
REVISTA REVISTELOR de Cronicar

Mes poisons

        În TIMPUL ieşean din decembrie 2002, dl Dan Petrescu redebutează (a cîta oară?) cu Scrisoarea I (către Liviu, probabil Antonesei), prilej de a experimenta o nouă combinaţie chimică, a cernelii tipografice şi a unor otrăvuri personale îndelung nedecantate. Consacrat ca etern debutant, prozatorul de la Iaşi, redomiciliat o vreme în Bucureşti într-o casă care nu-i a lui, dar pe care a refuzat s-o elibereze, se răfuieşte cu tot ce-i iese în calea literară, de la Pleşu (căruia parcă i-a fost secretar de stat la Cultură acum un deceniu şi ceva) la Liiceanu (acuzat că traduce pe Heidegger, “o înfundătură filosofică”) şi de la Iorgulescu (Mircea, nu Adrian) la Dinescu (tot Mircea). Disidentul de odinioară calcă, plin de încredere într-un sine însuşi care s-a vidat de orice alt conţinut decît otrava, pe urmele altui disident, mult mai celebru, dar gol puşcă şi el, al cărui nume îl trecem sub tăcere din decenţă. * În CAIETE CRITICE (nr. 8-10 din 2002), dl Eugen Simion publică şi comentează cîteva pagini din Jurnalul foarte intim al lui Marin Preda (Partea a treia, 22 noiembrie 1959-23 decembrie 1959). Textul e manuscris (spre deosebire de cel, dactilografiat, publicat de ZIUA LITERARĂ, la care ne-am referit într-o cronică precedentă) şi s-a aflat în posesia lui Cornel Popescu, fostul redactor-şef al Cărţii Româneşti. Aşadar misterul dispariţiei carnetelor lui Preda din seiful editurii, după ancheta din mai 1980, cînd scriitorul a murit pe neaşteptate la Mogoşoaia, se lămureşte în parte. Carnetele au fost fie reţinute de Cornel Popescu, fie i-au fost restituite (dar de ce lui?) ulterior. Toate însemnările de jurnal cunoscute pînă acum dateză de la finele anilor '50 şi de la începutul anilor '60. A doua observaţie pe care dl Eugen Simion o face privitor la jurnal este că el reflectă perioade de criză din existenţa lui Preda: ţinem jurnal cînd ne e rău, nu cînd ne e bine. Noiembrie-decembrie 1959 e chiar o perioadă de boală. Preda se află internat la Institutul Parhon ca urmare a unei depresii severe, tratate cu şocuri insulinice. Paginile de jurnal sînt netăgăduit foarte interesante şi foarte în spiritul prozei lui Preda. * Într-un scurt interviu acordat Caietelor, dl Mihai Cimpoi e de părere că România literară l-a acuzat pe nedrept de naţionalism. Pe d-sa care a scris atîta despre literatura universală. Să fi început dl. Cimpoi să creadă că naţionalismul este o acuzaţie? Ne-am bucura. Într-un spiritual articol din ZIUA, dl Ioan Groşan citează, à propos de numărul mereu sporit al revoluţionarilor din decembrie, vorba: “Puţini am fost, mulţi am rămas”. O atribuie lui Bellu Silber. A fost rostită de Ştefan Roll (Gh. Dinu), poetul avangardist, şi se referă, cum spune dl Groşan, la ilegaliştii din PCR.*În acelaşi număr (din 11 ianuarie) al ziarului, dl Sorin Dumitrescu afirmă rituos că este greşit şi necreştinesc să spui că “se proiectează” o biserică; corect şi creştineşte este să spui că se plănuieşte. Noi socoteam neologismul şi cuvîntul ceva mai vechi sinonime. Am greşit. N-am luat în seamă predilecţia ierarhilor ortodocşi şi a apropiaţilor lor pentru arhaisme. Domnul să ne miluiască!

Dumnezeul PRM-ului

            După eşecul usturător cu alegerile anticipate, premierul Năstase a descoperit o nouă temă de dezbatere – decalarea alegerilor prezidenţiale de cele parlamentare prin prelungirea cu un an a mandatului preşedintelui. Direct vizat, preşedintele Iliescu n-a avut nimic împotrivă, cu condiţia ca ideea premierului să se aplice după alegerile din 2004. Cu alte cuvinte, preşedintele Iliescu a făcut din nou “pasul la ofsaid”, lăsîndu-l pe dl Năstase în situaţia predicatorului în pustiu. (ADEVĂRUL) Presa n-a dat atenţie acestei chestiuni de la bun început, în schimb a înregistrat că la Cluj, unde preşedintele şi premierul s-au aflat alături, ruptura dintre cei doi a continuat să se adîncească. Dl Iliescu l-a atacat pe premier pe tema corupţiei, iar acesta din urmă s-a văzut silit să declare că executivul va avea grijă să iasă pe tapet o lege a declaraţiei de averi a demnitarilor (Adevărul). * La aceeaşi mare întîlnire de la Cluj, ministrul Octav Cozmîncă a anunţat că executivul pregăteşte numirea a opt guvernatori pentru cele opt regiuni de dezvoltare al României. Auzind cuvîntul regionalizare preşedintele Iliescu a luat foc, afirmînd că asta nu e treaba Uniunii Europene, aşa cum afirmase ministrul Cozmîncă. La rîndul lor partidele din opoziţie au fost de părere că partidul de guvernămînt vrea să pedeserizeze pînă şi fondurile venite din partea Uniunii Europene. (ZIUA). Să notăm că primul prefect român de Cluj, care a fost decorat de preşedintele Iliescu, a declarat la o vîrstă venerabilă că în această funcţie l-a interesat să mănînce o pîine, nu să facă avere. Poate însă că prefecţii de azi, după atîtea decenii, au luat în calcul şi dobînda pîinii despre care vorbea venerabilul prefect de Cluj.*Cea mai murdară reacţie din presă după moartea directorului ziarului Adevărului a apărut în săptămînalul ROMÂNIA MARE. În contul transparentului pseudonim Alcibiade, săptămînalul citat nu numai că publică tot felul de prezumţii jegoase despre directorul ziarului Adevărul, dar împinge murdăria pînă într-acolo, încît ajunge la concluzia că Dumitru Tinu ar fi fost pedepsit de Dumnezeu pentru că ziarul său şi-a permis să-l atace pe Corneliu Vadim Tudor şi Partidul România Mare. Cu alte cuvinte, Bunul Dumnezeu se ocupă de răzbunările pămînteşti ale Partidului România Mare, avînd grijă să rezolve ceea ce PRM-ul nu poate rezolva. Dumnezeul descris în România Mare seamănă leit cu securiştii care pe vremea lui Ceauşescu se ocupau de personalităţile neconvenabile regimului.*Răspunzînd acuzaţiilor Blocului Naţional Sindical, Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal a afirmat, citat de cîteva posturi de televiziune, că adevăraţii lideri de sindicat se află în închisoare, spre deosebire de cei care îl acuză. Adevăraţii lideri de sindicat la care se referea Dumitru Dragomir sînt de fapt unul singur, şi acesta e Miron Cozma. Asta ne aminteşte că Dumitru Dragomir e membru PRM, ca şi adevăratul lider de sindicat la care se referă fostul patron al săptămînalului Atac la persoană. Întrebarea e însă în ce calitate îşi permite Dumitru Dragomir să stabilească această ierarhie? Căci dacă a făcut-o ca preşedinte al Ligii, faimosul Mitică a băgat Liga într-o afacere personală, constînd în apărarea unui deţinut pedepsit în conformitate cu legile României, deţinut pe care Dumitru Dragomir îl consideră un adevărat lider de sindicat.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara