Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Răfuieli în Opoziţie de Cristian Teodorescu


Loviturile pe care şi le trag partidele de opoziţie, ba pe sub masă, ba pe deasupra ei, sunt cea mai bună probă că experienţa precedentelor alegeri a fost uitată.

Petre Roman a părăsit PD-ul pentru a-şi lansa propriul partid. Şi dacă n-ar fi vrut, ceea ce nu cred că e cazul, tot i-a aplicat o directă fostului său coleg, Traian Băsescu. E de presupus că Petre Roman va încerca să cîştige voturi de la toate partidele de stînga, dar pînă una, alta el îi păgubeşte pe cei din PD. Chiar dacă declară că formaţiunea pe care a înfiinţat-o cu ani în urmă nu-l mai reprezintă, dl Roman nu aduce de-acasă alegători care nu votează cu pediştii. Fostul premier e un om orgolios – nu-mi explic altfel faptul că în loc să se lupte pentru un loc în fruntea PD-ului, a preferat soluţia de a-şi face propriul partid. Dl Roman nu mai e personalitatea cu audienţa din ’90, nu mai are nici succesul de la alegerile din ’96. Un partid construit în jurul său va avea mari probleme şi ca să intre în Parlament. Alegătorii nu-l mai percep ca pe un cîştigător. Iar asta nu e vina alegătorilor. Fostul premier şi-a luat revanşa faţă de partidul care l-a marginalizat, lăsîndu-l fără grup parlamentar în Senat. E probabil însă ca această victorie să fie ultima din cariera de senator a dlui Roman. Improvizaţia de partid cu care Petre Roman vrea să intre în Parlament mă face să cred că acest politician experimentat e şi azi prizonierul plovărului său roşu de la Revoluţie. Dacă nu cumva, cum spun unii comentatori mai cinici, Petre Roman şi-a făcut partidul doar ca să ia din voturile PD-ului. Nu mă atrage această ipoteză, pentru că nu se potriveşte cu personajul politic Petre Roman.

Apropo de scenarii de acest gen, care au gradul lor de plauzibilitate, mă îndoiesc că Acţiunea Populară l-a luat în colimator pe Traian Băsescu, fiindcă ar fi primit sugestii şi informaţii din partea partidului de guvernămînt. Partidul lui Emil Constantinescu are o ţintă clară – să intre în Parlament. Strategia pe care a adoptat-o Acţiunea e de partid care dezvăluie tot. Iar pentru a-şi spori credibilitatea în ochii nehotărîţilor, acest partid vrea să-i convingă de faptul că nu iartă pe nimeni. După ce a mitraliat din toate poziţiile PSD-ul, Acţiunea Populară a deschis focul şi împotriva lui Băsescu. Dacă analiza mea e corectă, partidul dlui Constantinescu va lua la rînd şi PNL-ul, nu-i va ierta nici pe cei din UDMR şi se va război periodic şi cu PNŢCD-ul.

Nici în alianţa PNL-PD lucrurile nu par să meargă grozav. După ce au dat mîna în principiu, cele două partide au intrat într-un conflict de uzură, la amănunte. Cu liste separate şi cu sigle diferite la alegerile locale, după caz, plus ghionţii pe care şi-i dau pe faţă persoane din conducerea celor două partide, nici măcar aici opoziţia nu stă bine.

La alegerile din 2000, partidele aflate atunci la putere au avut o strategie asemănătoare. Marea lor grijă a fost cum să-şi ia voturile unele de la altele, ca şi cum, pe fond, alegerile ar fi fost cîştigate în raport cu opoziţia parlamentară.

Chiar dacă datele problemei s-au inversat, relaţiile de adversitate de la alegerile din 2000 reapar, cu elemente suplimentare, ca şi cum partidele aflate azi în opoziţie parlamentară sau extraparlamentară n-ar avea altceva de făcut decît să se răfuiască între ele.

De unde se trage această atitudine? De la temerea, cred, că dinspre votanţii partidului de guvernămînt nu se poate obţine mare lucru şi că nici de la PRM nu prea ar fi voturi de cîştigat.

Pînă să-şi facă vise de căştigătoare ale alegerilor, partidele din opoziţie, mai ales cele mici, vor să se asigure că vor fi reprezentate în Parlament, unele mai bine decît altele sau că, măcar, vor ajunge acolo. Ceea ce explică de ce se lovesc atît de îndîrjit pe sub masă şi pe deasupra ei.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara