Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Roman Melodul - Condacul al doilea al Naşterii de Constanţa Buzea


Despre cuviosul Roman Melodul, făcătorul de condace, cam la o mie şi mai multe, cum aflăm din Proloagele, paracliser în biserica din Beirut, apoi în vremea împăratului Anastasie (491-518), în Constantinopol, la biserica Maicii Domnului, cea din Chir, nevoindu-se şi ostenindu-se în post şi rugăciune şi privegheri de toată noaptea la Vlaherna, apoi paracliser la biserica Sfânta Sofia, neştiutor de carte dar cu înţelepciunea întrecându-i pe cărturarii cei neînţelepţi, se povesteşte că, invidiat de clerici pentru iubirea ce i-o arăta lui patriarhul şi pentru râvna lui în credinţă, aceştia l-ar fi silit să cânte în rând cu ei la Vecernia Praznicului Naşterii lui Hristos, când şi împăratul era de faţă.
Vrând să-l ruşineze şi să-l defaime, căci cuviosul nu avea darul cântării melodioase după scripturi, s-a mâhnit tânguindu-se şi a plâns de neputinţa sa.
Singur rămas în biserică s-a rugat cu lacrimi Preacuratei mărturisindu-şi amărăciunea. S-a dus apoi acasă şi neluând hrană din pricina mâhnirii, a adormit puţin.
Şi apărându-i în vis Maica Domnului ţinând în mână o foaie mică de carte, cu glas lin i-ar fi spus: ,,Deschide gura, şi mănânc-o pe aceasta".
Iar Roman a mâncat şi a înghiţit hârtia. Şi îndată s-a deşteptat, şi-a simţit inima alta, dulce, şi cugetul limpezit de vedenia sa. Căci prin minune, Fecioara făcuse ca el să dobândească minte ca să priceapă Scripturile.
În Proloagele stă scris acest rând despre ce a urmat: ,,Deci venind vremea cântării de toată noaptea, a mers în biserică, bucurându-se de darul cel dat lui de Maica lui Dumnezeu - Cuvântul. Iar când a sosit ceasul cântării condacului, s-a suit Sfântul Roman şi a cântat pe amvon, cu dulce glas al său condac, pe care mintea sa l-a alcătuit, zicând:
,,Fecioara, astăzi, pe cel mai presus de fire naşte, şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce."
Şi, toţi, văzând şi auzind s-au minunat, luând aminte la puterea cuvintelor celor ce se cântau.
Şi se mai zice că, întrebat fiind de patriarhul, Melodul n-a tăinuit ci a mărturisit minunea ce se făcuse cu el, aducând proslăvire cereştii Învăţătoare. Şi curgea din gura lui, ca un râu înţelepciunea, iar cei ce mai înainte îl defăimau pe el, pentru neştiinţă, acum de la dânsul se învăţau.


Constanţa Buzea



19
Steaua-n tot locul ne fuse călăuză
Precum şi vouă Moise, purtând toiag,
Lumina cunoştinţei de Dumnezeu ea strălucind
Pe voi, odinioară, cu mană-aţi fost hrăniţi şi adăpaţi din piatră,
Iară pe noi nădejdea Lui ne-a-ndestulat;
Cu bucuria Lui fiind hrăniţi
N-avem în gând în Persia să ne întoarcem
Mergând pe-o cale anevoie de urmat,
Ci vrem ca să vedem, să ne-nchinăm şi să slăvim
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai-nainte de veci.

20
Acestea erau zise de magii cei nerătăciţi,
Iară Fecioara pe toate le pecetluia.
Iar Pruncul spusele Mariei şi ale magilor le întărea
A celeia al cărei pântece fără prihană i l-a păzit şi după naştere,

Şi a acelora ce, după calea şce-au făcutţ, le-a arătat

Neostenită mintea ca şi paşii;
Căci nimeni dintre ei n-a suferit vreo osteneală
Precum neostenit venit-a Avacum la Daniel,
Căci Cel ce proorocilor s-a arătat, însuşi şi magilor s-a arătat
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai-nainte de veci.

21
După ce-au povestit toate acestea,
în mâini luat-au magii darurile şi închinatu-s-au
Darului darurilor, Mirului mirurilor;
Aur şi smirnă, apoi şi tămâie adus-au lui Hristos
Strigând: , , Primeşte dăruirea întreită
Ca pe cântarea serafimilor de trei ori sfântă;

Nu îţi întoarce faţa de la şdarurileţ lui Cain,

Ci le primeşte, precum şprimit-aiţ a lui Abel jertfă,

Pentru cea care Te-a născut şi care nouă ne-a născut
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai-nainte de veci.

22
Acum, cea fără de prihană văzând pe magi
Purtând în mâini daruri prea noi şi luminoase şi închinându-se,
Steaua arătând, păstorii lăudând
Pe Ziditorul tuturor, pe Domnul îl rugă zicând:
, , Primind treimea darurilor, tu, copile,
Trei cereri împlineşte celei ce Te-a născut
Te rog pentru a văzduhului bună-ntocmire,
Şi pentru roadele pământului şi pentru cei ce locuiesc pe el;
împacă-Te cu toţi, fiindcă prin mine Te-ai născut
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai-nainte de veci.