Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Să ne cunoaştem trecutul de ---

Se pare că revistele din provincie, mai departe fiind de centrul de iradiere a învăţăturilor de partid, se bucurau de o mai mare libertate în epocă, atît cît se putea vorbi despre libertate în acel moment. Dar, mimînd neatenţia, publicînd cu încăpăţînare anumiţi poeţi mai ales şi dînd spaţiu unor discuţii care, sub eticheta polemicii, ajungeau să spună mai mult decît se cuvenea, revistele din provincie reuşiseră să-şi facă o anumită faimă. Printre ele, Steaua era deja un nume. Doar că Gazeta literară e vigilentă. În numărul 18 din 1958, Ion Roman ceartă aspru revista Steaua în pagina a doua a Gazetei literare pentru că „în comentariile critice nu are spirit militant, fermitate ideologică”. Cu cîteva numere înainte, în 11, Mihai Gafiţa luase atitudine împotriva Iaşului literar pentru „polemicile sale neprincipiale”, făcînd în final „un apel către tovarăşii care răspund de alcătuirea revistelor noastre: e necesară intransigenţa”. Aşadar, nu doar atragem atenţia, ci cerem, chiar dacă indirect, consecinţe administrative, eventual pierderea funcţiilor. În regimul comunist, niciodată cearta, atragerea atenţiei, punerea publică la punct nu sînt doar atît. Ele sînt doar faţeta declarativă a unor acţiuni „hotărîte”, după cum indica la începutul anului Mihai Beniuc, vorbind despre tovarăşi „înlăturaţi de la conducerea treburilor literare”.

(Luminiţa Marcu, „Literatură şi ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara