Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica Plastică:
Salonul internaţional de gravură mică de Pavel Şuşară


În amplul spaţiu al galeriei Coloniei de pictură din Baia Mare, acolo unde au fost expuse, pînă prin anii treizeci ai secolului trecut, lucrările celor mai importanţi artişti băimăreni, unii dintre ei de anvergură europeană, s-a deschis, în ziua de 13 noiembrie, expoziţia care finalizeză cea de-a şasea ediţie a Salonului internaţional de gravură mică. După cum se ştie deja, această acţiune face parte din amplul proiect artistic şi instituţional pe care omul de afaceri Victor Florean, proprietarul muzeului cu acelaşi nume, l-a iniţiat împreună cu artistul plastic Mircea Bochiş. De la un simplu simpozion de sculptură în marmură, al cărui scop imediat privea recuperarea simbolică a unei materii prime valorificate exclusiv în regim industrial, s-a ajuns, în numai cîţiva ani, la proiectul şi la existenţa efectivă a acestui muzeu privat de artă contemporană, despre care, de altfel, am vorbit de nenumărate ori.

Salonul de gravură mică, astăzi unul dintre proiectele de bază ale muzeului, al cărui caracter internaţional nu este doar unul de faţadă, ci reprezintă chiar specificul său cel mai adînc, este atît o formă de semnalare a unui loc şi de solidarizare în jurul unei idei, cît şi o sursă directă, rapidă şi eficientă de îmbogăţire şi de nuanţare a patrimoniului. în absenţa, deocamdată, a unor spaţii amenajate muzeografic şi a unor expoziţii permanente, chiar dacă juridic Muzeul există, evenimentele periodice care se nasc în jurul Simpozionului de sculptură şi în jurul Salonului de gravură - şi aici trebuie neapărat amintite Salonul internaţional de mail-art, Salonul internaţional de ticket-art şi, evident, Festivalul internaţional de film experimental, a cărui primă ediţie, cea de anul acesta, deşi s-a bucurat de o participare excepţională, nu a avut, din păcate, ecourile pe care le-ar fi meritat - premerg activităţile specifice şi se substituie actului de educaţie şi de comunicare pe care îl presupune obligatoriu existenţa oricărui muzeu.

Subsumat, aşadar, acestui proiect cultural şi instituţional atît de ambiţios şi de complex, Salonul internaţional de gravură mică trebuie privit ca un fenomen unitar, în continuă mişcare, cu elemente care se transmit de la o ediţie la alta prin structura lui interioară şi prin însăşi natura regulamentului, după cum fiecare ediţie trebuie înţeleasă şi ca un fenomen unic şi irepetabil, ale cărui resurse de înnoire sînt inepuizabile.

Mai întîi, indiferent de ediţie, el are o enormă capacitate de absorbţie şi un la fel de mare potenţial de difuziune geografică. Atît la ediţiile anterioare cît şi la cea actuală au participat în jur de patru sute de artişti cam cu o medie de două mii de lucrări pe ediţie, iar provenienţa acestora a acoperit, paractic, întreaga suprafaţă locuită a Pămîntului. Din Africa şi pînă în America de Nord, din Extrenul Orient în Orientul Mijlociu şi de aici pînă în America de Sud, ca să nu mai vorbim de ţările europene şi de cele din imediata vecinătate, au sosit lucrări care se înscriu în cele mai diverse tradiţii culturale şi în cele mai neaşteptate orizonturi tematice. Alături de aceste coordonate oarecum obiective, Salonul... rămîne neschimbat prin construcţia lui subiectivă, adică prin normele pe care le-a impus şi pe care şi le-a impus: premianţii sînt invariabil în număr de trei, iar premiile rămîn în acelaşi cuantum de 1500, 1000 şi 500 USD. Difuzat pe Internet, atît în ceea ce priveşte componenta sa administrativă, cît şi informaţia narativă şi vizuală care-i vizează direct pe artiştii participanţi, el poate fi evaluat nemijlocit, fără alţi intermediari, şi judecat simultan din perspective diferite.

În linii mari, ediţa din anul acesta se înscrie destul de clar în aceste coordonate generale, dar prezintă şi acel fatal coeficent de imprevizibil şi de noutate care diferenţiază subtil o ediţie de alta. în primul rînd, faţă de anul trecut, actualul Salon... este mult mai unitar valoric şi, în consecinţă, nivelul său mediu este mult mai ridicat. Cu alte cuvinte, diferenţa dintre lucrările premiate, de pildă, şi lucrările de fundal este acum sensibil mai mică, deşi distribuţia geografică este realtiv aceeaşi, cu precizarea că, de data aceasta, cele mai consistente participări sînt ale artiştilor din America latină: Mexic - 47, Argentina şi Brazilia - 41. Urmează România - 34, Polonia - 25, Italia - 24 şi SUA- 19. Faţa de ediţiile trecute, artiştii asiatici, chinezi şi japonezi în primul rînd, dar şi cei din Israel, sînt prezenţi acum într-un număr mai restrîns, dar calitatea participărilor este remarcabilă. Această modificare sensibilă a structurii valorice nu este nici întîmplătoare şi nici inexplicabilă. Prin difuzarea informaţiei şi prin direcţiile în care juriul şi-a orientat interesul în ceea ce priveşte acordarea premiilor, s-a văzut limpede care este nivelul proiectat, dar şi realizat, al Salonului... În consecinţă, tot ceea ce iniţial a fost participare complezentă sau doar simplă încercare a norocului s-a autoinhibat şi a dispărut în următoarele ediţii.

Premiile înseşi, atribuite de juriul permanent al Salonului..., Pavel Şuşară - preşedinte, Mircea Bochiş - membru, Victor Florean - membru, au fost mai greu de stabilit în comparaţie cu alte ediţii, tocmai din pricina acestei valori mult mai apropiate şi mai unitare. Din rîndul celor optsprezece artişti nominalizaţi - Buratti Graciela - Argentina, Ciplea Mihai - România, Ciuclea Ciprian - România, Giorgievici Miloş - Serbia şi Muntenegru, Eraclide-Xenia Vreme - România, Fib Tizzi - Finlanda, Frontero Elena - Italia, Hakobyan Arthur - Armenia, Kohsei - Japonia, Lemus Juan Ramon - Mexix, Lorigados Nara Miranda - Cuba, Minato Shichio - Belgia, Nichita Maria - România, Pelletier Denise - Canada, Pohjalainen Juha-Pekka - Finlanda, Teregulov Airat - Rusia, Yoshizumi Toshio - Japonia şi Zgondoiu Mihai - România, au fost selectaţi pentru premii următorii graficieni: locul I, Denise Pelletier - Canada, locul II, Arthur Hakobyan - Armenia şi locul III, Kohsei - Japonia.

Ca şi în anii trecuţi, acordarea premiilor a avut în vedere, pe de o parte, integrarea lucrărilor în prevederile stricte ale regulamentului, capacitatea lor de a se face inteligibile şi aptitudinile lor de comunicare, indiferent de zona de provenienţă şi de tradiţia culturală pe care o poartă, iar, pe de altă parte, calităţile individuale, coerenţa lor interioară, înscrierea evidentă într-un sistem articulat de gîndire plastică şi de funcţionare a limbajului. Spre deosebire de prima ediţie, în care aceste exigenţe au fost confirmate într-un spaţiu oarecum restrîns, european în orice caz, dar asemenea altor ediţii precedente, actuala ediţie şi-a selectat premianţii dintr-o arie mult mai largă, una care implică, aşa cum s-a văzut, Extremul Orient, Eurasia şi America de Nord. Ceea ce mai diferenţiază radical Salonul... acesta de cele anterioare, este şi faptul că, pentru prima oară, expoziţia mare nu a mai fost dublată şi de una a premianţilor din ediţia trecută. Acest lucru nu a viciat, însă, cu nimic, anvergura şi valoarea participărilor din întreaga lume şi nici pe aceea a lucrărilor însele.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara