Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Dans:
Seară de dans la "Nottara" de Liana Tugearu


Din luna iunie a acestui an şi până în prezent, dansul contemporan românesc a fost absent de pe scenele bucureştene. Acesta ar fi poate unul dintre motivele pentru care Sala "George Constantin" a Teatrului "Nottara" a fost plină până la refuz, pe 1 decembrie, la Seara de dans în care au fost prezentate două piese de Ana Cătălina Gubandru şi o a treia în coregrafia Andreei Căpitănescu. în faţa scenei s-a stat şi pe jos, turceşte, iar publicul era nouăzeci şi nouă la sută format din tineri. Dansul contemporan are de acum publicul său, fidel şi constant, care şi-a format ochiul şi a deprins gustul pentru acest fel de mişcare de dans.

Cele două tinere dansatoare şi coregrafe, Andreea Căpitănescu şi Cătălina Gubandru au numai douăzeci şi trei de ani, sunt amândouă absolvente ale Liceului de Coregrafie "Floria Capsali" din Bucureşti şi ale Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică "I. L. Caragiale", Secţia Coregrafie, pe care au absolvit-o în acest an, la clasa conf. univ. Raluca Ianegic. Tot amândouă sunt angajate la Compania "Orion Balet", Andreea Căpitănescu dansând însă şi la Teatrul de Operetă "Ion Dacian" şi, în acelaşi timp, fiind şi profesoară de dans contemporan la Liceul de Coregrafie "Floria Capsali" şi preparator la UNATC, Secţia Coregrafie. Pe lângă tot ce au putut acumula în şcolile urmate şi în care acum, iată, încep să instruiască la rândul lor pe alţii, cele două coregrafe au participat la multe ateliere susţinute de coregrafi români şi străini de dans contemporan, au colaborat la spectacole ale unora dintre ei şi au început să creeze ele însele, încă din anii studenţiei.

Universul în care face investigaţii artistice Ana Cătălina Gubandru, aşa cum se conturează el prin cele două lucrări prezentate la Teatrul "Nottara", este aproape în exclusivitate cel feminin. în piesa Punct şi de la capăt, interpreţii ei, Valentina de Piante Niculae şi Ionuţ Pascu evocă câteva dintre ipostazele relaţiei masculin-feminin, de fapt, cu precădere, modul cum se raportează interpreta la partenerul ei, ale cărui răspunsuri sunt minime. Una dintre principalele teme de mişcare ale dansatoarei Valentina de Piante Niculae o constituie o anume flexibilitate corporală apărută ca urmare a pierderii secvenţiale a echilibrului, prin frângeri ale mijlocului şi prin rotirea unor încheieturi. în alte momente, cuplarea corpurilor celor doi interpreţi, pe verticală sau pe orizontală, are ceva din plasticitatea unor sculpturi ale lui Henry Moore, iar în final, o componentă corporală, precumpănitor feminină, părul foarte lung al interpretei, strâns şi desfăcut succesiv, devine şi el parte componentă a plasticii de dans.

Cea de-a doua piesă a aceleiaşi coregrafe, Behaviorism, o are ca interpretă pe Carmen Coţofană, dansatoare pe care am urmărit-o şi în lucrările altor coregrafi, apreciind-o în special în coregrafiile lui Florin Fieroiu. Ca şi concepţia psihologică pe care şi-o ia ca îndreptar, compoziţia coregrafică îşi propune să evidenţieze o suită de stări fizice, ivite ca urmare a unor stimuli exteriori, în acest caz imaginari. Iniţial, imaginea corporală porneşte de la gesturi mărunte, care o modifică treptat. Apoi mişcarea ia treptat amploare, gesturi brusce schimbând direcţia acesteia şi oprind-o, din când în când, în poze statice, îndelung expuse privirii, pentru ca, în chip rotund, către final, compoziţia să revină la mişcările minime de la început.

Dacă pe Cătălina Gubandru o preocupa în primul rând izvorul în sine al mişcării şi motivaţia lui, Andreea Căpitănescu are şi un pronunţat simţ teatral al relaţiilor dintre două sau trei corpuri în mişcare. Iar aceste relaţii capătă şi o uşoară tentă dramatică sau comică, dar foarte fină, diafană, străvezie. Interpreţii piesei ei Rout in, Irina Roncea, Cristina Bercuci, Relu Poalelungi, Gabriel Călinescu şi Andrei Mateiu evoluează individual sau în scene de grup, iar scenele de grup sunt construite fie prin mişcări sincrone, fie din mişcări individuale gândite în aşa fel încât să rezulte o compoziţie sugestivă de ansamblu. Printre cele mai bine închegate compoziţii coregrafice sunt duetul dansatoarelor Irina Roncea şi Cristina Bercuci şi solo-ul actorului Relu Poalelungi. Acesta nu este singurul actor atras în ultima vreme de mijloacele de expresie ale dansului, fenomenul fiind destul de larg. Ar mai fi de remarcat că în lucrarea Andreei Căpitănescu, scenografia, semnată de Petre Staicu, ocupă un loc mai important decât în multe alte lucrări de dans contemporan. Cutiile şi geamantanele cu diverse deschideri, prin care se pot vedea mâini sau capete sau din care pot ieşi corpuri întregi, amintesc de compoziţiile lui Josef Nadj, dar mijloacele scenice preluate sunt folosite cu inteligenţă şi adecvate diferitelor teme de mişcare propuse.

Compoziţiile coregrafice ale Cătălinei Gubandru şi Andreei Căpitănescu se integrează câmpului tot mai larg al genului de dans contemporan de la noi, care în ultimii ani a cunoscut o dezvoltare aproape explozivă şi întru totul sincronă mişcării internaţionale a domeniului respectiv.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara