Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica ediţiilor:
Sebastian, parizianul de Răzvan Voncu

Mihail Sebastian – Mirajul francez, incursiuni, popasuri şi retuşuri pe o hartă redesenată de Geo Şerban, Editura Hasefer, Bucureşti, 2015, 250 pag.

Se ştie că Mihail Sebastian a visat să scrie o carte despre Franţa. Nu una de călătorie, de agreabile parafraze ale Baedekerului (din care au fost destule în interbelic), ci o suită de eseuri consacrate spiritului francez.

Perioadele petrecute în capitala Franţei – între 1930-1931, respectiv 1935-1936, fugitiv şi în 1937 – au fost marcate de numeroase corespondenţ e trimise presei bucureştene şi au lăsat urme apăsate printre referinţele culturale ale scriitorului.

Ca multe alte proiecte, şi acesta a rămas nefinalizat. Iureşul evenimentelor care s-au abătut peste Sebastian, după întoarcerea din primul stagiu francez, i-a perturbat programul de creaţie, iar apropierea marii conflagraţii mondiale l-a afectat tot mai mult. Legislaţia rasială, introdusă de guvernul Goga-Cuza, dictatura regală, apoi cea legionară, regimul antonescian şi războiul l-au afectat pe multiple planuri (inclusiv psihologic) şi au transformat „proiectul francez” într-o Fata Morgana. Le-a rămas editorilor postumi să îl reconstituie la modul virtual, din cioburile risipite în vasta publicistică a autorului.

Este ceea ce Geo Şerban, unul dintre cei mai buni cunoscători ai operei lui Mihail Sebastian, face în această ediţie, intitulată Mirajul francez*. O ediţie care nu pretinde să inventeze o carte pe care Sebastian nu a scris-o, ci ceva mai modest, dar la fel de important, în fond: şi anume, să circumscrie şi să documenteze poziţia pe care spiritul francez o ocupă în gândirea sa. Şi, pe această cale, să se înscrie – cu o mărturie la mâna întâi, alcătuită nu din interpretări, ci din texte ale lui Sebastian – în dezbaterea de idei, regretabil de politizată, cu privire la orientarea sa ideologică.

Mirajul francez, cum spune editorul său, nu cuprinde toate textele despre Franţa şi cultura franceză pe care le-a scris Mihail Sebastian. Aceasta, deoarece deziderala sa carte despre Franţa nu ar fi fost nici ea alcătuită din totalitatea articolelor pe care fostul corespondent al mai multor ziare şi reviste bucureştene le-a trimis din Oraşul Lumină. Au fost lăsate deoparte faptele diverse şi filadele întâmplătoare, fiind reţinute numai textele fundamentale, consacrate personalităţilor, spectacolelor, mişcărilor şi evenimentelor semnificative, ca şi topografiei culturale a Franţei. La fel de importantă este şi acoperirea tematică şi „scenariul” interconectării articolelor: atât ediţiile Geo Şerban, cât şi ediţia academică, au înfăţişat un Sebastian multilateral, a cărui activitate s-a extins dincolo de frontierele teatrului şi prozei. Excelent critic literar, dramatic, plastic şi muzical, scriitorul a abordat, în corespondenţele sale, fenomenul francez din toate aceste perspective. Era, aşadar, esenţial ca această ediţie postumă să acopere toate domeniile, să releve preocupările – mai puţin cunoscute – din sfera plasticii şi a mişcărilor de avangardă ale fostului discipol al lui Nae Ionescu, şi, mai ales, să realizeze „îmbinările” corecte între aspectele atât de diverse ale pasiunii lui Sebastian pentru Franţa. Pentru ca rezultatul să nu fie doar o culegere întâmplătoare de texte despre cultura franceză, ci, cum spuneam, o carte care să reconstituie o componentă vitală a personalităţii lui Sebastian.

Este ceea ce Geo Şerban reuşeşte cu brio să facă, în Mirajul francez.

Înainte de toate, trebuie subliniat raportul editorului cu scriitorul din a cărui operă alcătuieşte volumul de faţă. Spre deosebire de cei care îngrijesc ediţia academică, Geo Şerban cunoaşte în profunzime, dinăuntru, opera lui Sebastian. Pentru el, textele pe teme franceze, din anii ’30, nu sunt doar o subdiviziune tematică a publicisticii, ci o consecinţă a unei orientări spirituale mai vechi, pe care scriitorul o nutreşte încă din adolescenţa brăileană. Franţa a reprezentat o dublă atracţie: ca influenţă culturală (cvasi-generală, în România de dinaintea Primului Război Mondial) şi, totodată, pentru evreul român din Brăila, ca ţară a emancipării depline a evreilor, susţinătoare înfocată a principiului egalităţii civice. Biograful descoperă rapid, în viaţa ca şi în textele lui Sebastian, semnele unei pasiuni pentru fenomenul francez care precede întâlnirea cu Nae Ionescu.

Ce urmează este, pentru editor, reconstituirea fidelă a acestei pasiuni spirituale, cu netăgăduit (decât de biografii superficiali) rol formativ în gândirea lui Mihail Sebastian. Cosmopolitismul Parisului, de pildă, i se pare scriitorului „de la Dunăre” o prelungire, pe alte coordonate, a celui brăilean, într-un spirit de deschidere culturală pe care eseistul l-ar dori adoptat şi în ţara sa. Textul intitulat Rue de la Boëtie, de pildă, descrie – pornind de la galeriile de artă găzduite, atunci, pe această stradă – un peisaj intelectual parizian deopotrivă deschis către experienţele artistice cele mai variate şi închis, rezervat celor iniţiaţi. Cele dedicate unor personalităţi (Thibaudet, Copeau, de Gourmont, Ravel) trasează o hartă a atracţiilor culturale ale capitalei Franţei, dar şi una a curiozităţii intelectuale sans rivages a lui Sebastian însuşi. Cronicile plastice consacrate avangardei zguduie definitiv impresia unor exegeţi, conform cărora am avea în Mihail Sebastian un bizar „evreu de extremă dreapta”: cu greu ni-l putem închipui degustând cu aceeaşi plăcere, bunăoară, expoziţia Jules Pascin – despre care scrie rânduri excepţionale, în premieră la noi –, şi nesfârşitele galerii de „sfinţi” şi „îngeri” legionaroizi din paginile Gândirii. Sau ascultând, simultan, Ravel şi Sfântă tinereţe legionară. Sunt afinităţi profunde pentru valorile democratice şi liberale ale modernităţii franceze, pentru spiritul de libertate al avangardei, expuse pe zeci şi zeci de pagini de o rară comprehensiune a fenomenului francez interbelic, care desfid încercările postume de a-l înregimenta pe Sebastian la extrema dreaptă.

Mirajul francez subliniază ceea ce ediţia academică dezvăluise mai demult. Şi anume, amplitudinea spirituală a lui Mihail Sebastian şi extensia preocupărilor sale intelectuale. Textele sale de critică literară, dramatică, plastică şi muzicală sunt printre cele mai competente, în epocă, şi se întreţes într-un profil spiritual de tip enciclopedic, cu observaţia că Sebastian este preocupat mai ales de cultura modernă. Umanismul său liberal, raţionalist (editorul atrage atenţia, pe bună dreptate, asupra locului pe care îl ocupă Montaigne între reperele scriitorului), este unul orientat spre viitor, nu spre trecut.

Volumul editat de Geo Şerban mai conţine o reuşită. Nimeni, nici măcar autorul însuşi, nu a putut reconstitui manuscrisul pierdut al romanului Accidentul, care a trebuit rescris, ani buni după nefericita întâmplare. Dar în Mirajul francez sunt adunate la un loc paginile sale ce narează întâlnirea cu Parisul viu: cel al metroului, al cheiurilor, al galeriilor şi atelierelor, al străzilor obişnuite sau al celor încărcate de memorie. Sunt pagini de subtilă literatură confesivă aici, cu atât mai emoţionante, cu cât sunt concentrate în jurul unei teme atât de intens străbătută, cum este Oraşul Lumină. Nu ştim, prin urmare, cum arăta manuscrisul pierdut, însă, datorită prezentei ediţii, ştim cum scria Sebastian literatură, înainte ca scandalul romanului De două mii de ani să îl proiecteze pe altă orbită spirituală, despărţindu-l de maestrul spiritual şi de colegii săi de generaţie, în primul rând de Mircea Eliade.

Îndelung gândit şi lucrat la milimetru, Mirajul francez reprezintă o contribuţie însemnată la înţelegerea personalităţii lui Mihail Sebastian. Autor despre care unii au scris tentative de monografii, înainte de a-l fi citit şi asimilat. Titlul ales este, şi el, cum nu se poate mai potrivit: nici cartea despre Franţa nu a mai ajuns să fie scrisă, nici valorile franceze nu au salvat Europa din ghearele nazismului şi din tragedia Holocaustului. Rămânând un miraj, fenomenul francez a alimentat, totuşi, gândirea şi literatura lui Sebastian, făcând posibilă supravieţuirea sa spirituală în anii războiului şi ai legislaţiei rasiale.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara