Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica muzicală:
Secvenţele muzicale bucureştene… de Dumitru Avakian

…cele actuale – să recunoaş tem – nu au strălucirea, nu au atracţiozitatea evenimentelor festivaliere atent pregătite; momentele muzicale curente ale acestor săptămâni – la Filarmonică sau în cazul formaţiilor muzicale Radio – oferă acea imagine ce desemnează nivelul implicării fiecărui colectiv artistic, mai puţin potenţialul de vârf al acestora, desemnează implicări ale fiecărui instrumentist membru al ansamblului, ale fiecărui solist sau dirijor.

În mod concret, am avut parte de momente inegale. Unele entuziasmante, altele cu totul discutabile. Vremea deloc prielnică deplasărilor în ceas de seară, gerul, viscolul, nu i-au descurajat pe melomanii fideli. I-au demobilizat pe cei ocazionali.
La Filarmonică, comemorarea unui deceniu şi jumătate petrecut de la plecarea dintre noi a maestrului Ion Voicu – în urmă cu decenii un înţelept director al instituţiei, un inegalabil magician al arcuşului – a prilejuit organizarea unui concert pe care afişul îl anunţa ca fiind de special interes. Ne aducem aminte, în versiunea maestrului Voicu, Simfonia spaniolă de Edouard Lalo oferea viorii spectaculozitatea seducătoare a unei virtuozităţi ce îţi tăia, literalmente, răsuflarea! Cele cinci părţi ale lucrării, o veritabilă suită de tablouri, desemnează atitudini distincte ale spiritualităţii hispanice aşa cum erau acestea observate din perspectiva creatorului francez. Dinamica cu care Ion Voicu obişnuia să contureze desenul ritmico-melodic, vibraţia interioară privind susţinerea coloritului timbral, totul aducea valori de substanţialitate ale imaginii de ansamblu; maleabilitatea tonului în cantilene atingea consonanţe ale expresiei vocale; aspectul pitoresc al ritmurilor iberice ocolea nivelul ingredientului ataşat cu sens speculativ, evocând zone dintre cele mai intime ale comunicării. A fost aplaudat pe toate marile scene ale lumii, oferind imaginea unui profesionalism ce reunea pregnanţa expresiei şi virtuozitatea uimitoare. Sunt cinci decenii de strălucită carieră artistică extinsă pe toate marile spaţii ale muzicii secolului trecut. A colaborat cu cei mai mari dintre cei mari! Cu toţii, dirijori, parteneri de ansamblu, critica de specialitate, publicul, i-au recunoscut natura predominant romantică a expresiei, cea care anima viaţa interioară a unor celebre partituri datorate, spre exemplu, lui Mendelssohn, Lalo, Wieniawski…
Este motivul pentru care am considerat ca fiind cu totul potrivită includerea în programul concertului comemorativ a acestui mare opus romantic care este Simfonia spaniolă de Eduard Lalo. De această dată realizarea propriu-zisă nu s-a ridicat la nivelul semnificaţiei momentului. Sosit din Germania, violonistul Florin Paul a oferit o versiune relativ palidă, dar cu totul onorabilă a lucrării; nu este un performer al expresiei extravertite, ci muzicianul unui demers artistic ce vizează introspecţia de tip muzical cameral, aspect admirabil potenţat pe parcursul momentelor bachiene oferite la cererea publicului. Observând cea de a doua parte a concertului – programul a fost realizat sub bagheta dirijorului Horia Andreescu – am ajuns să înţelegem identitatea întregii seri de muzică; în prima parte ne-a fost oferită o simfonie cu vioară solistică, lucrare concertantă care nu e concert, şi apoi o simfonie – tot în cinci părţi – care nu e simfonie; mă refer la Simfonia fantastică de Hector Berlioz. Începând cu cea de a treia parte a lucrării, Scenă câmpenească, a fost realizată acea funcţională relaţie, acea utilă comunicare dintre dirijor şi muzicianul integrat ansamblului, relaţie care declanşează magia actului artistic; este aspectul capabil a induce noua realitate, aceea a muzicii. Ultimele părţi ale lucrării, Marşul spre supliciu şi Visul unei nopţi de Sabat, dezvăluie în concepţia lui Andreescu o relaţie cu totul specială între aspectele de plastică vizualizare sonoră şi definirea acestora la nivelul actului muzical artistic.

O săptămână mai târziu, tot la Filarmonică, sub bagheta dirijorului moldovean Valentin Doni, ne-a fost oferit un concert inegal ca realizare, discutabil ca structură a programului. Seara de muzică a fost lipsită de o lucrare capabilă a oferi desfăşurări ample în plan dirijoral, în plan simfonic. Orchestrat în viziunea mai multor compozitori ruşi, Carnavalul op.9 de Robert Schuman, celebră suită pianistică, a prilejuit, în final, succesiunea greoaie, întretăiată de pauze nefireşti de mari, a miniaturilor orchestrale, momente care sugerau cu greu imaginea originală a lumii de vis, de poezie, conturată de marele poet german al pianului. Cea mai realizată lucrare a întregului program s-a dovedit a fi Concerto cantabile pentru vioară şi orchestră de Rodion Şcedrin, compozitor rus contemporan, octogenar, autorul cunoscutei suite coregrafice Carmen, după Georges Bizet, lucrare scrisă pentru celebra balerină Maya Pliseţkaia, soţia compozitorului. Lucrare complexă, Concerto… exaltă virtuţile expresiv melodice ale instrumentului solist aflat într-o relaţie de permanentă integrare-detaşare faţă de aparatul orchestral; este o relaţie ce fructifică de o manieră impresionantă dinamica timbrală drept parte a dramaturgiei lucrării. Tocmai coloritul timbral, aspect ce îmbogăţeşte supleţea conductului melodic, se dovedeşte a fi principalul argument al evoluţiei violonistului francez Philippe Graffin, artist imaginativ, un captivant virtuoz al instrumentului său.

La Radio, marele eveniment muzical al începutului de an s-a dovedit a fi prezentarea în versiune de concert a unui important opus romantic francez de secol XIX, anume opera Werther de Jules Massenet, autor care reia – în plan liric simfonic, cu implicări sentimentale ample – drama istorisită de Goethe. Cu totul lăudabil, Formaţiile Muzicale Radio îşi iau obligaţia de onoare privind prezentarea în concert a marelui repertoriu de operă, lucrări care – dintr-un motiv sau altul – nu ajung a fi prezentate pe scena operei bucureştene. Câţiva au fost muzicienii performeri de vârf ai acestei cu totul agreabile seri de muzică, eveniment realizat în compania Orchestrei Naţionale Radio, a Corului de Copii condus de maestrul Voicu Popescu; mă refer la mezzo-soprana Ruxandra Donose, un artist ce dezvoltă o consistenţă dramatică subtil nuanţată, susţinută de o impresionantă cultură stilistică vocală, la tenorul Hector Lopez în rolul titular, un veritabil talent predominant scenic, o voce de mare rezistenţă care – în chip fericit pentru noi toţi – „a prins” o seară bună, la soprana Irina Iordă chescu, artist ce dezvoltă virtuţi vocale de captivantă prospeţime a glasului, la dirijorul Tiberiu Soare, şef de orchestră extrem de eficient în gestionarea muzical-dramatică a aparatului simfonic…

Alte momente, alte evenimente? Nu pot să nu observ, Orchestra de Cameră Radio îşi continuă acţiunea atât de utilă privind promovarea tinerelor talente; iar aceasta atât la nivel solistic cât şi dirijoral. Pianistul Andrei Licareţ rămâne un reper al generaţiei sale; sensibilitatea artistică şi buna educaţie muzicală instrumentală contribuie în chip fericit la realizarea ultimului Concert mozartian, nr. 27, în Si bemol major, lucrare susţinută în compania colegului său, dirijorul Leonard Boga, tânăr şef de orchestră pe care îmi propun a-l urmări în continuare. Aflat în compania aceluiaşi ansamblu, Ladislau Horvath demonstrează o extinsă experienţă de muzician performer, de violonist, de şef de orchestră format în vecinătatea unor importante personalităţi ale vieţii muzicale actuale. Nu sa bucurat de buna colaborare a colegilor din ansamblu atunci când a condus Mica simfonie de Charles Gounod, un opus pe bună dreptate marginalizat în contextul vieţii muzicale actuale; în schimb, simfonia Pasiunea, de Haydn, a beneficiat de coerenţa construcţiei atent împlinite, de datele unei expresii quasi-romantice potenţate de curentul artistic dominant în epocă, „Furtună şi avânt”.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara