Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Prepeleac:
Sigma de rupere de Constantin Ţoiu


Rezistenta materialelor. Forţa interioară elementară este o forţă de legătură care acţionează într-un anumit punct al corpului şi care este legată de acel punct. Întrucît materialul are o continuitate de structură, în fiecare punct al materialului există o astfel de forţă interioară, diferită în fiecare punct al materialului, - însă omogenă ca efect.
Efort unitar total. El se descompune după cele trei axe z, y şi x, dînd naştere efortului unitar tangenţial (tx şi ty) precum şi efortului unitar normal.
Suma tuturor eforturilor tangenţiale dă naştere forţei tăietoare ce tinde să foarfece elementul respectiv. Suma eforturilor normale dă naştere unei forţe axiale ce caută să comprime sau să întindă elementul respectiv. (Ca presiunea marilor ambiţii).
Suma acestor momente date de eforturile tangenţiale ale axelor respective produce momentul de răsucire ce tinde să torsioneze corpul. (Asemeni unei obsesii neîntrerupte) Momentele date de efortul normal faţă de axă produc declicul ce tinde să încovoaie elementul respectiv. (Ca al unei hotărîri impuse)
Concluzie. Sub acţiunea forţelor, corpul (bara de metal) este supusă următoarelor solicitări: axiale, care produc întindere sau compresiune, tangenţiale, care produc forfecări ale corpului, încovoiere care produc încovoieri, torsiune care torsionează corpul.
Toate aceste acţiuni pot avea loc ca simple sau ca şi combinate, efectele fiind mai puternice. (Ca în cazul unui cutremur de grad înalt)
Se spune încovoiere pură sau forfecare pură, de exemplu deşi ele în stare pură se manifestă foarte rar.
Dar cînd se manifestă..., făcu profesorul tăind cu palma aerul, - rad tot, adică. Ochii săi se înviorau brusc strălucind cu intensitate cînd era vorba de o catastrofă mai spectaculoasă... (Cînd cedează cu putere caracterul)

*
Să trecem sau să punem în paranteză teoria lui Da Vinci că din două slăbiciuni, fericit articulate, iese o forţă complet străină de antecedentele reunite...
Cîţi iezuiţi şi cîţi politicieni de anvergură nu speculară teoria lui Leonardo...
Explicaţia altui mare politician: - Sînt trădător născut aşa cum alţii sunt eroi înnăscuţi (sau născuţi). Totul e să fii sincer chiar şi în acest caz.
La acelaşi politician, obsedat de rezistenţa caracterelor, luată după rezistenţa materialelor: - faimosul Sigma de rupere, - la convingeri de idei. Momentul în care materialul (caracterul) cedează după atîtea solicitări produse sistematic în unitatea de timp dată... Materialul, astfel încercat, cedează la un moment dat, nu înainte de a avea o perioadă relativă de întărire, asemeni oamenilor crispaţi înaintea morţii căpătînd brusc o luciditate extremă... Materialul, deşi nenatural, sau neînsufleţit, are un comportament similar cu al fiinţei umane înainte de a-şi da obştescul sfîrşit. Tot astfel pare a fi şi desprinderea finală a sufletului de trup, ca fenomenul denumit sigma de rupere.

*
Obsesia unui dictator de a-şi crea un partid monolit, fiecare punct sau membru al partidului (ca al materialului) să reprezinte o forţă diferită de a celorlalte puncte vecine, (sau membrii), dar care împreună să constituie un efort unic, bine controlat. Natura dă astfel de exemple indivizilor politici cu vederi totalitare. Culmea e că spiritul, de obicei disciplinat, acţionează uneori invers decît legile materiei, oferind o dezordine neprevăzută şi capabilă de noutăţi...(Ca democraţia)

*
Pe luciul maşinei de scris noi se văd trecînd un cîrd de ciori - iarna. Incapabil să fac poezia sugerată de... (imposibil!)

*
Despre mincinoşi. Cine minte mai bine şi mai uşor, sau fără a fi repede prins: cei ce mint mereu, sau cei ce mint rar?... Unii pretind că mai bine mint cei ce mint rar, pentru că au un loc viran unde s-o întoarcă mai uşor, pe cînd ceilalţi, mincinoşii de rutină sînt mai înghesuiţi, mai aglomeraţi, încurcaţi în propriile lor minciuni care îi împiedecă să execute mişcări de diversiune. Apoi cei ce mint mai rar nu au conştiinţa încărcată, nefiind apăsaţi de sentimentul culpei. Cei ce mint tot timpul sînt nervoşi; au un aer nefiresc care îi trădează. Ori sînt calmi, cînd în mod normal ar trebui să fie neliniştiţi; ori dau dovadă de prea multă nelinişte, cînd s-ar cuveni să fie calmi...
Labirintul complexului de vinovăţie...

*
Il y a une manière de regarder le monde qui fait surgir l'enfer! (Autor necunoscut.)

*
Zodia debarasoarelor, vorba lui Şt. Bănulescu în timp ce fumăm amîndoi cu capul în pămînt, la Luceafărul, pe vremea criminalului în serie Rîmaru.
Tot el, vorbind despre altele, în timp ce mă priveşte trăgînd pieziş din ţigare: Ehei, noi venim de departe.
Niciodată n-am ştiut ce-a vrut să spună; deşi intenţia părea clară.
Mormîntul lui de la Belu, răscolit, ca scurmat proaspăt de un mistreţ... Oroarea...

*
Căutam, ca mai sus, slăbiciunea din mine, punctul slab. Toată chestiunea era să fac, - după cum ziceam, - dintr-un defect, o armă, arma originală şi absolută.

*
- Să ştiţi, ne asigură vesel dl. V în dimineaţa aceea frumoasă de mai cînd totul se întorcea la viaţă, - să ştiţi, perora dispus, că am descoperit că moartea nu-i mare lucru sau că nu e un lucru, aşa, în general. Nu. Pentru că fiecare moare în felul lui, are moartea lui personală, şi apăsă cu înţeles pe ultimul cuvînt. Aşa încît, deduse, moartea nu este altceva decît un secret personal.
- De ce secret? întrebă unul din cei de faţă.
- Vorba vine, spuse dl. V. În materie de secret, întreabă femeile, ele cunosc cel mai bine valoarea unui secret. De-aia îl ţin atît de puţin...
- Aşadar, moartea e un secret, se mirară cu toţii.
- Perfect,... parol! făcut V. rîzînd nu se ştie de ce.