Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poşta redacţiei:
Sorbind netăcere din versuri romaşcane de Horia Gârbea

Mihai Horga. Propunerea dvs. m-a amuzat. Îmi solicitaţi, nici mai mult, nici mai puţin, decît să public „pentru echilibru” şi o altă părere despre poezia dvs., Eforie. Văd că tot mai des îşi face loc în mintea unora (chiar scriitori) gîndul că stabilirea valorii literare e o chestiune plebiscitară şi că, dacă, de pildă, 1000 de inşi votează pentru Vasile Militaru şi numai 50 pentru Bacovia, primul e în drept să-i ia locul în manuale celui de-al doilea. Nu, stimate domn, opinia doamnei Maria R. pe care mi-o comunicaţi şi care se intitulează ridicol Sorbind netăcere din versuri romaşcane (presupunînd că e reală şi nu o contrafacere a dvs.) nu este decît încă o prostie răsărită din mîlul infertil al poemului dvs. Argumentele sînt importante aici. Chiar dacă poemul dvs. izbucneşte din setea existenţială de comunicare a poetului, lucrul acesta nu îi conferă valoare, aşa cum „setea” de putere nu-i suficientă ca să facă pe cineva preşedinte. Doamna cu pricina se scaldă în magnifice truisme: Pentru comunicare, este însă nevoie de două părţi: emiţător şi receptor. Ce noutate! Când receptorul rămâne pasiv, îi lipseşte fie nevoia, fie putinţa, fie amândouă. Eu cred că, dvs. şi comentatoarei dvs., vă lipsesc fie decenţa, fie inteligenţa. Dar mai sigur amîndouă.
Iza Constanţa. Eroarea dvs. v-o mărturisiţi în scrisoarea de însoţire a textelor: in masura in care timpul imi permite (caci - sic! - de profesie sunt informatician) si pentru a ma deconecta, uneori scriu. Poezie sau proza. Depinde de fluxul in care ma aflu atunci. Indiferent în ce „flux” v-aţi afla, poezia şi proza nu sînt tricotaje şi nici integrame „deconectante”. Iar dacă sînteţi informatician, scrisul fără diacritice păstraţi-l pentru programare, iar în literatură şi în corespondenţă puneţi semnele cuvenite. Căci dacă scrieţi fără căciulă pe ă iese ceva urît. Poeziile cu care vă deconectaţi nu sînt relaxante, ci crispante pentru ceilalţi. După ce am citit Final în curcubeu, n-am mai putut descleşta fălcile o jumătate de oră. O undă doar ne mai desparte,/ O mică zbatere, un dram de vânt./ Sau poate doar un val răsfrânt... După ce aţi reuşit să cîntăriţi vîntul cu „dramul”, aţi renunţat temporar la rimă. Rima o puneţi aleator, probabil cînd Stau zâmbet colorat în soare. Este evident că nu aţi citit poezie sau, dacă aţi citit, n-aţi înţeles nimic. Altfel nu aţi scrie: Tu, drag cărunt, mă vei găsi uşor/ Plutind ghiduş lângă un puf de nor./ (…) Eu, muza ta-ndelung sortită,/ Mă voi curba-nsfârşit (sic!) multicolor. Circulă o legendă urbană că informaticienii sînt recrutaţi dintre marile inteligenţe. Ei, aş!
Adina Costin. Imnul pe care-l dedicaţi primăverii are vreo 50 de versuri şi orice elev de clasa a şasea ar fi mîndru să-l poată semna, pentru muzicalitatea lui: Primăvară strânge-ţi ceata de albine şi gândaci,/ Pregăteşte-te de grabă pomii-n flori să îi îmbraci,/ Că de-atâtea luni de zile, fără milă le-a smuls haina/ Şi-i lăsă golaşi în viscol sora ta cea aspră, Iarna!/ Nu mai sta nicicât (sic!) pe gânduri, câmpul strigă să-i dai zor,/ Să pui straie colorate şi pe el şi pe răzor! Dacă aveţi cel mult 13 ani vă felicit din inimă. Dacă aveţi între 13 şi 18 ani, vă trimit la şcoală şi la bibliotecă. Iar dacă aţi depăşit majoratul - la psihiatru sau pe răzor.
George Simion. Vă urez la mulţi ani pentru cei 65 de ani pe care vii aniversaţi trimiţîndu-mi un poem. Din CV constat că aţi publicat numeroase volume deci nu aveţi nicio trebuinţă de „poşta redacţiei”, rubrică dedicată debutanţilor. Mă consternează faptul că sînteţi şi membru al Uniunii Scriitorilor ceea ce, judecînd după cum scrieţi şi după titlurile pe care le puneţi (Dumnezeu citeşte din cartea vieţii), arată grave deficienţe în funcţionarea comisiei de validare.
Enea Gela. Citez cîteva fragmente din parodia dvs. (cam lungă): Marin Sorescu n-a existat,/ a existat numai o ţară,/ unii spun frumoasă,/ unde valurile fac noduri negre/ ca o barbă nepieptănată de om al străzii.../…/ Au mai existat şi nişte codri adânci/ pe locul cărora s-a pierdut urma / vânzătorilor de cherestea,/ iar tânărul care ar fi trebuit să-i întrebe/ ce se tot leagănă fără vânt,/ s-a angajat barman la un club de fiţe.../…/Au existat şi nişte păsări nevaccinate / de gripă aviară, de paraziţi intestinali./…/ Şi pentru că toate acestea /trebuiau să poarte un nume,/ un singur nume,/ li s-a spus să aştepte la rând.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara