Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Muzică:
Spaţiul cameral de Dumitru Avakian

Poate părea straniu dar e adevărat, cu o jumătate de secol în urmă, sosit la Bucureşti în fruntea unei delegaţii de compozitori sovietici, spre stupoarea unei asistenţe din elita de atunci, instituţionalizată, a compozitorilor de la noi, un vârstnic muzician sosit de la Moscova a emis un veritabil statement menţionând că nivelul, calitatea vieţii muzicale a unei colectivităţi, depinde în importantă măsură de numărul cvartetelor de coarde ce activează în spaţiul muzical artistic dat. Intuiam acest lucru.

în adevăr, şi astăzi ca şi ieri, în cele câteva mari orchestre ale lumii, la Viena, la Paris, la München, Londra sau la New York, activează zeci de formaţii musicale camerale, de cvartete de coarde, de formaţii de suflători, muzicieni a căror activitate înnobilează calitatea muncii marilor colective simfonice din care fac parte. Nu poţi să nu-ţi aminteşti faptul că la noi, în perioada interbelică, a fiinţat cvartetul condus de George Enescu, formaţie care a prezentat pentru prima oară în România, la Ateneul Român, integrala cvartetelor beethoveniene. Este o tradiţie care în ultimele decenii a fost preluată şi continuată de activitatea cu totul remarcabilă a cvartetelor de coarde "Muzica" şi "Voces". Este sufieient, este semnificativ? Din păcate nu.

Cu un an în urmă, la ultima ediţie a Concursului Internaţional "George Enescu" " nou înfiinţata secţie a competiţiei destinate cvartetelor de coarde a trebuit, în cele din urmă, să fie anulată. Participarea a fost cu totul modestă. Cei din străinătate nu au venit din prudenţă faţă de o situaţie necunoscută. Cei din ţară nu s-au înscris fiind în mod prioritar, în mod amăgitor veleitari, tributari unei înţelegeri înguste, unei atitudini - să o numim solistice limitative pe care, în final, o vor onora, însă, foarte puţini.

Să o recunoaştem, formaţii stabile, competitive, ale tinerilor muzicieni cvartetişti nu există actualemente, la noi.

Cu o singură excepţie, la Iaşi.

în mod cert, cultura cvartetului de coarde, cea a muzicii de cameră în general, este produsul firesc al unui mediu social cultural artistic şi intelectual echilibrat, orientat de tradiţii, de certitudini în ce priveşte cultivarea valorilor umaniste, de climatul unei bunăstări spirituale autentice.

Este climatul unei colaborări în echipă.

Cu totul recent, tot la Ateneu, câteva formaţii camerale sosite din partea de vest a continentului european, tineri muzicieni a căror vârstă nu depăşeşte 35 de ani, au probat pentru noi situaţia unei normalităţi în ce priveşte climatul vieţii muzicale din Anglia, Germania, Elveţia. Cvartetul "Belcea" este compus, spre exemplu, din tineri muzicieni educaţi la Royal College of Music din Londra. Se află astăzi în top-ul mondial al formaţiilor muzicale camerale. Performanţele lor au fost distinse în importante competiţii internaţionale. Sunt conduşi de o româncă timişoreancă, Corina Belcea-Fisher, o violonistă pentru care pasiunea sondării marilor teritorii ale domeniului muzical cameral se împlineşte în baza unei acţiuni tenace, într-un efort continuu al autodepăşirii. Graţie demersurilor stăruitoare ale Institutului Cultural Român i-am putut audia pe tinerii cvartetişti britanici pentru prima oară în spaţiul vieţii noastre muzicale. Au prezentat un program închinat în exclusivitate creaţiei lui Bela Bartok, compozitor pe care lumea muzicală mondială îl omagiază în acest an cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la naşterea acestui mare artist al secolului trecut, un apropiat prieten al vieţii muzicale româneşti.

Unitatea de acţiune, acordajul interior al membrilor formaţiei constituiţi într-un veritabil organism, balansul sensibil reglat al planurilor sonore dar mai ales motivaţia actului artistic, combustia în planul expresiei sunt aspectele de bază ale realizărilor tinerilor muzicieni londonezi. Sunetul însuşi dispune de o viaţă interioară cu sens propriu, aspect corelat structurii mari a proiectului fiecărei lucrări în parte. Mă refer la cele trei cvartete bartokiene, primul, al 3-lea, al 5-lea, prezente în progamul concertului bucureştean. Sunt motive care mă fac să consider că evoluţia pentru prima oară la noi a Cvartetului "Belcea", a acestor tineri bravi muzicieni londonezi, se constituie într-o lecţie de conduită profesională pe care destui dintre muzicienii noştri ar trebui să o aibă în vedere.

Pe de altă parte, entuziasmul tinereţii pare a fi debordant în cazul evoluţiei muzicienilor Cvartetului "Terpsycordes" din Elveţia. Profesionalismul susţinerii actului muzical, deschiderea firească spre orizonturi stilistice inedite şi foarte diferite, au caracterizat cele trei apariţii în recital ale acestei formaţii. Concertele au fost susţinute la sfârşit de mai, la început de iunie, în cadrul manifestărilor grupate iniţial sub genericul "Săptămâna Muzicii Contemporane", la Ateneul Român, de asemenea în zilele următoare în Aula Palatului Cantacuzino şi la Universitatea Naţională de Muzică. A impresionat deschiderea repertorială, diversitatea stilistică a lucrărilor abordate, lucrări susţinute cu excelentă aplecare asupra datelor specifice fiecărei creaţii în parte, fie că este vorba de Cvartetul al 2-lea de George Enescu, de Cvartetul de Maurice Ravel sau de primele lucrări de acest gen datorate lui Gyorgy Ligeti sau, respectiv, Sofiei Gubaidulina, de lucrarea tânărului compozitor elveţian Gregorio Zanon sau de unul dintre ultimele cvartete scrise de Beethoven. Am audiat cea mai entuziasmantă versiune live, în concert, a cvartetului ravelian. Prospeţimea, luminozitatea solară a sonorităţilor, vitalitatea cu care a fost investită evoluţia muzicală cvartetistică, sunt entuziasmante! Impresionant se dovedeşte a fi echilibrul interior, stabilitatea acestuia. Decantările planurilor sonore se dovedesc a fi eficient formulate, determinate atent de complexitatea planurilor gândirii muzicale. Am în vedere de asemenea pătrunderea înţeleaptă a textului, a substanţei ideatice a cvartetului datorat compatriotului nostru, compozitorul Lucian Meţianu.

Este drept, prin natura însăşi a domeniului, zona muzicii de cameră nu-i solicită pe fun-ii prezenţi îndeobşte pe stadioane. Nici nu este nevoie. Se adresează celor dispuşi spre aplecarea introspectivă privind pătrunderea actului muzical artistic. Tocmai din acest motiv, promoţia evenimentului în domeniu este deosebit de importantă. Cunoscut este faptul, în domeniul marketingului promoţia produsului - în cazul nostru a produsului muzical artistic - poate fi mai costisitoare decât realizarea însăşi a evenimentului. Aproape total necunoscut în contextul vieţii noastre muzicale, Cvartetul "Belcea" a fost intens şi inteligent promovat de I.C.R. în consecinţă, mai mult de 500 de ascultători au aplaudat cu entuziasm realizările unui concert orientat spre un repertoriu solicitant, dificil de pătruns, marele repertoriu bartokian al cvartetelor de coarde, poate - în secolul trecut - cel mai important tezaur al valorilor de acest fel.

în mod similar, prezent pentru prima oară la Bucureşti, Ansamblul "Raro", din Germania, s-a bucurat şi acesta de o excelentă promoţie publică. Iar publicul a răspuns pe măsură. A fost un prim moment al unui proiect amplu, aflat în desfăşurare, proiect ce continuă în toamna acestui an. "Sonoro" este numele mai puţin inspirat al acestuia. Căci în spatele denominaţiei fizice a fenomenului, valorile muzicale camerale promovate etalează consistenţe spirituale de autentică atracţiozitate, lucrări de Schubert şi Brahms, de asemenea, în primă audiţie la noi, Cvartetul cu pian datorat compozitorului lituanian contemporan Peteris Vasks. Pentru toamnă ni se promite, printre altele, marea creaţie enesciană de tinereţe, anume "Octuor"-ul pentru dublu cvartet de coarde. Formaţie de structură variabilă, "Sonoro" este animat de strădaniile a doi bravi tineri muzicieni români, violonistul Remus Azoiţei şi violostul Răzvan Popovici, ce activează actualmente la Londra şi la Berlin. Disponibilităţile solistice individuale cu totul remarcabile ale membrilor formaţiei - au mai evoluat la Bucureşti pianista Diana Ketler, originară din Riga, şi violoncelistul Bernhard Naoki Hedenborg, originar din Salzburg - nu contrazic ci, dinpotrivă, împlinesc în chip fericit, de o manieră funcţională, demersul artistic al acestui minunat grup de tineri muzicieni.

Şi totuşi, în mod regretabil, prezenţa la aceste concerte a tinerilor noştri instrumentişti, studenţi, elevi sau absolvenţi ai instituţiilor noastre de învăţământ muzical, a fost cu totul modestă. Este, poate, o dovadă a faptului că avem, în schimb, vocaţia atitudinii solistice exprimată în toate domeniile la nivelul de masă.

Sunt dator să amintesc numele compozitorului rus la care am făcut referire, care vizitase Bucureştiul în urmă cu mai bine de o jumătate de veac. Cum se explică aprecierea specială pe care Reinhold Glier o acorda semnificaţiilor valorilor muzicale camerale? La sfârşit de secol XIX, la începutul secolului următor, studiase la Moskova şi la Berlin. în deceniile următoare, de voie de nevoie, devenise un oficial al muzicii sovietice. în ciuda teribilei perioade a regimului totalitar, nu şi-a renegat statutul de temeinic profesionist. Nu a dubitat asupra valorilor autentic umaniste ale domeniului muzical cameral.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara