Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Atitudini:
Sărbătoarea de cenuşă de Aurel Sasu

Mărturisesc că, până în 25 aprilie 2012, nam răsfoit o singură pagină din Dicţionarul general al scriitorilor români. Pur şi simplu nu mi-a fost util. În plus, îmi erau prea limpezi scenele absurde care au însoţit debutul acestui despotic proiect de sorginte totalitară. Am comentat, de altfel, episodul naşterii lui în volumul Noapte după noapte, din 2010. Ce surprize mi-a oferit întâlnirea cu monstrul de hârtie? Multe şi, din păcate, nu dintre cele mai plăcute.

1. Am aflat, mai întâi, că sunt autorul articolului despre Agora, revista scoasă, la Philadelphia, Statele Unite (1987–1993, nu 1988–1990), de Dorin Tudoran (redactor-şef) şi Mihai Botez (redactor- şef adjunct). O publicaţie de reevaluări politice şi literare, extrem de importantă pentru istoria disidenţei române şi pentru kitch-ul democratic din primii ani postdecembrişti. Atât doar că n-am avut plăcerea să consult colecţia revistei decât pentru prezentarea din volumul întâi (Presa), dedicat Culturii române din Statele Unite şi Canada (1993). Cine şi de ce mi-a zmângălit numele sub o improvizaţie publicistică rămâne un mister.
2. Am aflat, de asemenea, că, împreună cu Nicolae Bârna, aş fi responsabil de recomandarea către cititori a revistei Literatorul (1991–1999; 2001–2003). Doamne fereşte! N-am crezut niciodată, nu cred nici acum, în rolul publicaţiei de a revizui valori excluse sau retrogradate din raţiuni extraestetice. Dimpotrivă, ca orientare pronunţat de stânga, ea a participat, în serviciul puterii, la consacrarea canonului literar al epocii totalitare.
3. Nu mai puţină imaginaţie trebuie să fi avut cel care mi-a reprodus, după Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada (2001), articolul despre teologul şi poetul Theodor Damian, din New York. Modificările şi intervenţiile în text ţin, fireşte, de altă instituţie, decât cea a literaturii. O operaţie, în fond, netrebnică, din moment ce, după 2002, puteam fi rugat, solicitat, invitat etc., să completez informaţia din 2001 şi să rescriu, eventual, comentariul despre una din cele mai complexe personalităţi ale diasporei româneşti de peste Ocean.
*
Problema extrem de gravă este, totuşi, alta. La vremea potrivită, am oferit cu titlu de gratuitate, altfel spus, în afara oricăror obligaţii, un număr de articole (douăzeci şi cinci), despre cele mai importante publicaţii ale exilului politic nord-american (în ce condiţii, voi spune altădată). Cu trei fericite excepţii, toate celelalte lipsesc din marele op lexicografic. Menţionez câteva, pentru valoarea lor într-o viitoare istorie a presei româneşti.
1. America. Apare, fără întrerupere, la Cleveland, Ohio, din 1906 până în 1996, ca Organ al românilor din Statele Unite şi în special al bisericilor grşecoţ- ortşodoxeţ. În secţiunea culturală, sunt publicaţi Mihai Eminescu, George Coşbuc, O. Goga, A. Cotruş, Vasile Posteucă (poezie), Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Damian Stănoiu (nuvele/romane în foileton), Basil Munteanu, N.I. Herescu şi Pamfil Şeicaru (comentarii critice). Ziarul este cel mai bogat izvor de informaţii despre viaţa socială, literară, societăţile fraternale şi instituţiile bisericeşti ale emigraţiei româneşti pe pământ american, în secolul XX. În DGLR, Ion Hangiu expediază istoria periodicului în câteva rânduri de binevoitoare generalităţi (de altfel, nu e singurul titlu, din lista amintită, rătăcit, sub numele altuia, în paginile extravagantei cărţi).
2. Buletinul Academiei Româno- Americane de Arte şi Ştiiinţe. Apare la Los Angeles, apoi la Davis, California, din 1976 (până în 1983, cu titlul: Journal of the Amercian Roumanian Academy of Arts and Sciences, şi subtitlul: Buletinul Academiei Româno-Americane. Horia Stamatu, Virgil Nemoianu, Ion Petru Culianu, Andrei Codrescu, Maria Manoliu şi Sanda Stolojan publică studii, în engleză şi franceză, despre autori români sau de origine română (Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Lucian Blaga, E. Cioran, Mircea Eliade). Contribuţiile de istorie şi teorie literară sunt semnate de Adrian Marino, Vintilă Horia, Basarab Nicolescu, Marcel Cornis- Pope ş.a. În 1991, Academia Româno- Americană publică o Antologie a Asociaţiilor şi personalităţilor româneşti din exil. 1940–1990 (ediţia din 1992, cu titlul: Românii în ştiinţa şi cultura occidentală).
3. Calendarul naţional al ziarului „America” (Cleveland, Ohio). Primul an de apariţie 1912. Dorindu-se „oglinda vieţii culturale” româneşti, calendarul publică, selectiv, poezie (L. Blaga, Al. A. Philippide, Nichifor Crainic, Victor Eftimiu, Aron Cotuş, Radu Gyr, Ştefan Baciu, C. Virgil Gheorghiu, Emil Isac), proză (I. Slavici, I. Agârbiceanu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu), teatru, memorialistică şi comentarii critice (unele reproduse din Adevărul literar şi artistic). Se publică în versiune engleză Luceafărul (1939) şi Mioriţa (1953).
4. Calendarul naţional-ilustrat al ziarului „Românul” (Cleveland, Ohio, din 1915). Răspunde, ca atâtea alte publicaţii ale începutului de secol XX, nevoilor de lectură a noilor veniţi, în a doua generaţie de români-americani.
5. Calendarul ortodox „Credinţa”. Publicat la Detroit, Ohio, din 1966, de Episcopia Misionară Ortodoxă Română, sub îngrijirea arhidiaconului Bartolomeu Valeriu Anania. Bogate pagini de lirică românească (Tudor Arghezi, V. Voiculescu, L. Blaga, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Valeriu Anania) şi contribuţii de istorie literară (C. Noica, Ovidiu Papadima, Gheorghe Cunescu şi Alexandru Suciu).
6. Cuvântul românesc. Una din cele mai importante publicaţii de luptă anticomunistă din nordul Americii (Hamilton, Ontario, Canada), cu apariţie neîntreruptă între 1976 şi 2006. Programul de dreapta al ziarului evocă mistica ordinii obiectiv-divine a dreptăţii şi a respectului: revoluţia creştină (Mircea Eliade), sensul anagogic al neamului (Dumitru Ichim), jertfa asumată (Horia Stamatu). În nr. 148 (1988), în plină agonie a demolărilor, se reproduce discursul de recepţie, la Academia Română, al lui L. Blaga, Elogiul satului românesc.
7. Ecouri româneşti. Primul ziar canadian în limba română (Toronto, Ontario, Canada, 1974–1984). Scopul e „menţinerea şi dezvoltarea limbii, tradiţiei şi culturii româneşti în rândurile populaţiei canadiene de origine română”. Publică poezie, proză, teatru şi medalioane critice (I. Slavici, C. Negruzzi, D. Bolintineanu, St. O. Iosif, G. Coşbuc, Duiliu Zamfirescu, I. Minulescu ş.a.).
8. Hic Ego. O „revistă de cultură şi atitudine” (1991–1992, New York), scoasă de prozatorul Romulus Zaharia, imigrat în Statele Unite, după celebrul scandal provocat de apariţia romanului Ademenirea (1984). Temele predilecte sunt condamnarea comunismului, dar şi manifestările de şovinism, iredentism şi discriminare a românismului peste Ocean.
9. Litterae. Revistă lunară, scoasă la Toronto, Ontario (Canada), începând cu 1992, de prozatorul Eugen Giurgiu. Colaborează nume importante ale poeziei, prozei şi eseisticii româneşti din ţară (Şt. Aug. Doinaş, Gheorghe Crăciun, Gabriela Adameşteanu, Adrian Marino) şi diaspora (Mircea Eliade, Nicolae Balotă, George Astaloş, Nicholas Catanoy). Eugen Giurgiu îşi publică în foileton (1994–1996) romanul Ewoclem.
10. Lumină lină/Gracious Light. Cea mai importantă „revistă de spiritualitate şi cultură românească”, din New York. Apare trimestrial, fără întrerupere, din 1996, sub patronajul Institutului Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă (director: Theodor Damian). Prin simbolismul său, titlul sugerează unitatea în diversitate a valorilor naţionale şi comuniunea, prin credinţă, ca soluţie de integrare şi menţinere a identităţii culturale. Publicaţia, gândită profesionist, asigură, într-o lume secularizată, spaţiu ideal valorificării tradiţiei şi cunoaşterii, în formula apelului hristologic la reconciliere, armonie şi iubire.
11. New York Spectator, tipărit la New York, din 1982, de American Institute for Writing Research, în română, engleză şi franceză (director: Şerban Andronescu). Revista publică două texte inedite de C. Noica: Rugaţivă pentru Alexandru („anii de calvar din închisoare”) şi Un nou model de universalitate: George Uscătescu – opera lui.
12. noi, celebra „casetă de literatură”, scoasă de Valeiu Anania, la Detroit, Ohio (1970–1971). Editorul este şi unicul colaborator al revistei, cu poezie, proză şi memorialistică.
13. Solia, „foaia de zidire sufletească, publicată de Episcopia Misionară Ortodoxă Română”, scoasă, din 1936, la Youngstown, apoi Detroit, Ohio. Conţine articole pe teme de istorie bisericească, învăţătură teologică şi pastorale, semnate de Policarp Moruşca, primul Episcop al românilor-americani. Apare şi astăzi, împreună cu Calendarul „Solia”.
14. Vers, revistă de literatură română, scoasă de poetul Nicolae Novac, la East Chicago, Indiana (1951–1957). Semnează Ştefan Baciu, Vintilă Horia, Vasile Posteucă (versuri), Pamfil Şeicaru, Claudiu Isopescu şi N.I. Herescu (comentarii critice).
*
Acestea sunt, cum spuneam, doar câteva din publicaţiile americane, exilate, fără nici o explicaţie, din prima ediţie a Dicţionarului general! Cum, de către cine şi de ce, poate nu e târziu să aflăm, fie şi în ceasul din urmă, când, după acelaşi ornic de cenuşă, se pregăteşte noua ediţie a cărţii. Fiindcă o lucrare de sinteză literară nu poate fi „căruciorul cu manivelă” din proza absurdă a lui Urmuz.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara