Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

tineri poeţi:
Sunt benign şi sunt ingenuu – de Vlad Văidean

aşa mi s-a spus,
astfel de subtilităţi mi s-au inculcat
şi chiar acum în cască mi se insuflă –
sunt inofensiv şi, mai ales, nu rataţi savurosul
„benign” – aşa se zvoneşte dinspre culise.
nu vă temeţi, iubiţilor, eu nu vă mai pot face niciun rău,
însă pentru asta vă rog şi chiar vă impun să nu aşteptaţi din partea-mi
fapte bune, izvorâte din preaplinul inimii la adresa d-voastră,
gata, aţi fost supuşi procesului surmenajului de către cei dinaintea
mea, eu am ajuns prea târziu ca să mai pot face ceva,
măcar ştiu că nu vorbesc singur,
ştiu că pluşurile scaunelor v-au deja înghiţit de când tot ascultaţi
ca proştii şi nu opriţi caraghioslâcul căci vă limitaţi la a fi
doar presimţiţi, revoluţia domnilor, asta-i soluţia,
sculaţi-vă din pluşatele morminte ca soarele deasupra
statuiei libertăţii, curmaţi vâna benignului,
să vă văd care vi-i putirinţa, împăraţi prostiţi ai pământului,
împreună vom ajunge pe culmi nebănuite,
nestrăbătute de fiorul cuvântului,
nici nu ştiţi cum tremură-n linişte perdeaua
într-o zi de vară, nici nu ştiţi cum vibrează-n trilul mierloiului
toată fiinţa, toată şandramaua de dincolo de perdea
şi, pentru asta, aţi merita, nerecunoscătorilor, aţi merita
cu vârf şi îndesat ghilotina zilnică de care retezate s-au lăsat
toate trupurile stelelor –
unde sunt, Doamne, picioarele stelelor,
revoluţia miliardelor de ghilotine ne-mproaşcă cu
sângele orbitor şi cald al stelelor,
după cum vedeţi, pe culmi nebănuite ajuns-am,
aşa precum promisu-v-am,
căci picioarele stelelor în noi au crescut,
aici e lumină, aici e sânge închegat,
steaua singurătăţii demult a plecat
şi-n urmă-i o băltoacă de sânge-a lăsat,
mă scald aici, simt bliţuri pândindu-mă din tufişuri,
voi, nenorociţilor paparazzi,
doar v-am spus că sunt benign,
drăgălaş de ingenuu sunt,
nu mă băgaţi în seamă, eu, carevasăzică, doar mă joc, cine-a spus,
care-a fost porcul şi râtanul care-a spus că jocul mi-e „suferinţă”,
că mi se aduc inimi şi capete-nstelate pe tăvi de argint,
că le mănânc, că mă scald vampireşte în jacuzzi-ul meu inofensiv
în care-am stors trupurile-nstelate de tot sângele dorit
şi la urmă nu m-am ales cu nimic?
Dar v-am spus, dar v-am avertizat,
nu mă luaţi în seamă,
sunt doar un inofensiv,
cine-a spus că în circuri
clovnii mor primii?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara