Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

însemnări muzicale:
Tineri muzicieni de Dumitru Avakian

O aniversare de zile mari s-a dorit a fi concertul ce a găzduit recitalul tinerei pianiste Alice Sara Ott, recital susţinut recent în Studioul de Concerte din str. Berthelot.

Mă refer la aniversarea a 15 ani petrecuţi de la înfiinţarea canalului România Muzical al Societăţii Române de Radiodifuziune. Momentul a fost gândit a fi unul cu totul special. Iar aceasta cu toate că – în contextul actual al imensei confuzii a valorilor, la noi – impresionant îmi pare a fi în primul rând traseul parcurs de acest canal radiofonic public, de la înfiinţare şi până în zilele noastre. Muzică academică şi de jazz, informaţii curente şi altele cu caracter istoric, transmisii directe şi retransmisii ale unor evenimente muzicale de primă importanţă în planul vieţii muzicale naţionale şi internaţionale, iată, 24 de ore din 24 ascultătorii fideli ai postului sunt conectaţi la marea muzică! Nu sunt mulţi cei pentru care arta sunetelor constituie o condiţie a existenţei cotidiene. Dar atitudinea lor este constantă. Este o atitudine de impact ce creează reverberaţii; în mod special în rândul tinerilor a căror curiozitate rămâne neofilită. Nu pot să nu evoc avatarurile procesului de înfiinţare, condiţia de luptător probată în numeroase ocazii de primul director al postului, iniţiatorul acestuia, doamna Mihaela Doboş, pericolele raptului de frecvenţe, pericolele limitării, ale deturnării acestora. Ştiute şi neştiute, demersurile subterane au avut rolul lor. Utile, eficiente au fost dezbaterile publice în media sfârşitului anilor ’90 ai secolului trecut. Au fost dezbateri şi poziţionări la care personal am luat parte. Consider că momentul hotărâtor a fost colocviul susţinut la Grupul de Dialog Social, dialog susţinut în acea vreme cu o vivacitate mobilizatoare, în medii intelectuale de importantă influenţă; am în vedere, de asemenea, participarea membrilor Consiliului Naţional al Audiovizualului, a unui grup de personalităţi ce proveneau din societatea civilă, cum sunt pianistul Dan Grigore sau filozoful Gabriel Liiceanu.
Miza acţiunii? Drumul spre normalitate. Dobândirea condiţiei în care cultura, inclusiv cea muzicală, este acceptată drept factor formator; să o recunoaştem, lipsa acesteia, condiţia ei precară, deformează natura spirituală a fiinţei umane. Căci cultura trebuie considerată drept atribut esenţial al civilizaţiei în definirea valorilor unei colectivităţi umane, a unei naţiuni.
Recitalul pianistei germano-japoneze Alice Sara Ott? În bună parte interesant, acest moment poate fi discutat în amănunt sau în ansamblu. Domnişoara Ott este un tânăr muzician care învederează un talent muzical autentic. A beneficiat de o înaltă educaţie muzicală. La vârsta de 23 de ani dispune deja de o spectaculoasă carieră concertistică, dispune de un repertoriu extins. Nu este potrivită comparaţia pe care unii comentatori o fac cu pianistul chinez Lang Lang. Domnişoara Ott probează o inteligenţă muzicală superioară, cu totul remarcabilă, fapt ce reiese din raportările dinamice ale planurilor sonore, din conexiunile atent rostuite ale frazelor muzicale. Construcţia Sonatei beethoveniene în Do major, op. 2 nr 3, a fost bine alcătuită, detaliile atent cizelate; evoluţia muzicală a fost susţinută pe toată durata acestui mare opus de tinereţe al autorului. Variaţiile de Mozart pe tema unui menuet de Duport au dobândit strălucire, claritate; cu toate acestea în genul variaţiilor clasice – o ştim bine – investiţia de imaginaţie ar trebui să fie mai importantă. În altă ordine de idei, este jenant de observat că acordajul pianului în registrul grav a dispus de câteva aproximări intonaţionale sesizabile. Cu toate acestea, magistrală s-a dovedit a fi prima expunere a temei promenadei din Tablourile dintr-o expoziţie de Modest Mussorgski. Episoadele lucrării au etalat o viziune restrânsă, uneori miniaturală, asupra tablourilor. Există, totuşi, o prospeţime cu totul atrăgătoare a cântului pianistic probat de acest tânăr, foarte tânăr muzician. Este prospeţimea vitalizatoare care stârneşte, care întreţine interesul ascultătorului atent. Şi totuşi, oricât de captivant ar fi fost acest recital, semnificaţia momentului rămâne mult în urma semnificaţiei drumului de un deceniu şi jumătate, drum parcurs de canalul România Muzical, de realizatorii acestuia. Tocmai din acest motiv cu totul potrivită mi s-ar fi părut organizarea unui Concert excepţional, mediatizat sărbătoreşte, susţinut de câţiva dintre tinerii noştri muzicieni afirmaţi în ultimii cincisprezece ani, tineri a căror vârstă profesională să fi fost egală cu aceea a minunatului canal radiofonic România Muzical. Este motivul pentru care aştept cu nerăbdare următoarele aniversări, cea de douăzeci de ani, spre exemplu; …şi atunci ca şi acum voi semnala aceeaşi propunere. Dispunem de tineri muzicieni care pot oferi marele spectacol al muzicii!
Voi comenta evoluţiile de ultim moment ale câtorva dintre aceştia. Violonista Ioana Cristina Goicea şi-a terminat studiile liceale; actualmente este studentă a unei instituţii de învăţământ artistic superior din Germania; cu totul recent a concertat în compania Orchestrei Naţionale Radio, a dirijorului Gerd Schaller; dezvoltă o inspirată pregnanţă a cântului violonistic, un colorit timbral cu totul captivant, aspect atât de util susţinerii părţii solistice a celebrei partituri concertante care este Simfonia spaniolă de Eduard Lalo.
Violonistul Ilian Gârneţ, originar din Moldova de peste Prut, este un tânăr concertist aflat în debutul unei promiţătoare cariere solistice. Numeroasele distincţii naţionale şi internaţionale, o bogată activitate concertistică atestă calităţi dintre cele mai importante, anume implicarea în ce priveşte comunicarea muzicală, amploarea expresiei, grija privind calitatea sunetului. A concertat la Ateneul Român în compania dirijorului Misha Katz, a Filarmonicii bucureştene. Mai puţin paginile bachiene oferite la cererea insistentă a publicului, dar în orice caz Concertul în Re major de Johannes Brahms a beneficiat de acel echilibru interior util marilor construcţii muzicale clasico-romantice.
Am resimţit acelaşi sentiment al stabilităţii, al lucrului bine rostuit, urmărind-o pe pianista Sânziana Mircea în realizarea acelei monumentale transcripţii pe care Ferruccio Busoni a făcut-o celebrei Ciaccona din Partita în Re minor, pentru vioară solo, de Bach. Cultura actului pianistic întâlneşte în acest caz un anume tip de inteligenţă sensibil orientată, aspect care susţine apariţiile în concert ale acestui ambiţios tânăr muzician. Este studentă în Germania, într-una dintre marile instituţii de învăţământ artistic. A revenit în această stagiune pentru a doua oară pe scenele bucureştene de concert; de această dată cu un program de recital cu totul nou. Hărnicia în lucru este absolut utilă realizărilor importante.
Voi ataşa acestui florilegiu al tinerilor muzicieni, performanţa inedită a unui dirijor româno-american. A concertat la Ateneul Român în compania Orchestrei inginerilor, un ansamblu ce ştie să colaboreze cu elita muzicienilor performeri care aparţin celor două importante colective simfonice bucureştene; evoluţia muzicienilor amatori implicaţi actului artistic se ridică astfel spre nivelul profesional acreditat de muzicienii Filarmonicii; iar aceasta, spre exemplu, în realizarea celei de a 6-a Simfonii, Patetica, de Piotr Ilici Ceaikovski. La nici treizeci de ani, tânărul Vlad Vizireanu dispune de o atitudine dirijorală atent orientată şi, mai presus de toate, eficientă. Circuitul comunicării funcţionează; de la înţelegerea textului către muzică, către instrumentiştii ansamblului, iar de aici către public, colegi ai celor aflaţi pe scenă, prieteni, un public de suporteri entuziaşti care au covârşit, literalmente, sala Ateneului Român.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara