Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Muzică:
Tineri performeri de Dumitru Avakian


Iată un subiect inepuizabil, căci inepuizabil este fluxul talentelor muzicale ce apar în contextul vieţii noastre, în contextul precar al învăţământului nostru muzical. în aceste condiţii, deci, relaţia student-maestru supravieţuieşte în mod eroic şi în bună parte accidental. Din fericire, indiferent de nivelul acestuia, învăţământul muzical de specialitate îşi păstrează specificul, rămâne în esenţă un învăţământ individual bazat pe relaţia directă a elementelor binomului amintit. De la nivelul liceal, la cel al învăţământului superior de specialitate, în mod prioritar drumul este parcurs în structurile oferite de instituţiile autohtone ale învăţământului muzical. De aici cărările se despart. Se ramifică şansele. însăşi personalitatea fiecărui tânăr muzician se manifestă în mod diferit. Destinele sunt diferite. Iar roadele se culeg pe parcurs. Lumea cea largă a muzicii este seducătoare. Fie că este vorba de Europa sau de continentul nord-american. Cu toţii revin ulterior în viaţa noastră de concert încărcaţi de experienţa parcurgerii spaţiilor mai mari sau mai restrânse ale vieţii muzicale internaţionale. Iar aceasta din dorinţa de a împărtăşi celor de acasă din propria lor aventură. Unică, irepetabilă, exemplară.Circulaţia valorilor este impresionantă. Este firească. La nivelul învăţământului artistic, la nivelul vieţii muzicale înseşi. Sunt gânduri pe care nu le-am putut evita audiind două dintre concertele orchestrelor Radiodifuziunii bucureştene. Sunt concerte pe al căror podium solistic au evoluat violoncelistul Mihail Jojatu - activează actualmente în Statele Unite, în spaţiul artistic atât de pretenţios al celebrei Orchestre Simfonice din Boston, apoi flautistul Matei Ioachimescu, pendulând între Viena şi Bucureşti în zonele atât de dense ale creaţiei camerale, simfonice, solistice, de asemenea violonistul Alexandru Tomescu, personalitate artistică consistentă, cu puternic impact prioritar în rândurile publicului tânăr. Cu toţii etalează o remarcabilă cultură a sunetului bazată pe o autentică cultură a expresiei. Ambele sunt corelate cu ceea ce îndeobşte numim cultura stilistică. în cazul violoncelistului Mihail Jojatu se poate vorbi de un suveran control al expresiei. Discursul muzical - aparent liber desfăşurat al lucrării "Rapsodie ebraică" scrisă de Ernest Bloch cu aproape un secol în urmă - cunoaşte fermitate în concepţie şi consistenţă în susţinere. Subtilităţile intonaţionale ale lucrării sunt definite în baza unei extinse palete timbrale de care dispune tânărul muzician. Luxurianţa cromatică fructifică în chip fericit spiritul însuşi, bogăţia expresivă a acestei muzici. Prezentând Concertul în mi minor - lucrare a clasicismului italian datorată lui Severio Mercadadante, flautistul Matei Ioachimescu impresionează prin natura sculpturală a sunetului pe care îl dezvoltă, prin seducţia firescului cu care sunt investite traseele melodice ale lucrării. Expresia relativ convenţională a muzicii capătă o motivaţie a sensurilor cărora tânărul muzician le conferă veridicitate, şi, în plus, farmec inspirator. Şi acum, ca şi în alte situaţii, în cazul violonistului Alexandru Tomescu claritatea construcţiei Concertului mozartian, al patrulea, în re major, se sprijină pe limpezimea, pe eficienţa gândirii artistice. Este expresia vie a unei inteligente şi necondiţionate implicări ce asigură, spre exemplu, strălucirea diamantină în realizarea Preludiului în mi major de Johann Sebastian Bach, miniatură oferită în finalul concertului la cererea insistentă a publicului.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara