Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Titu Maiorescu și Academia Română de Nicolae Scurtu

Personalitate emblematică a culturii române, instruit și format în severele școli ale Apusului, înzestrat cu o extraordinară capacitate de a munci și de a impune adevărul, bunul gust și logica în ceea ce a întreprins, Titu Maiorescu a fost chemat să ocupe cele mai înalte demnități culturale, academice și politice din România.
Membru fondator al Societății Academice Române, din 20 iulie 1867, vicepreședinte și președinte al Secțiunii literare, istoricul și criticul literar Titu Maiorescu a fost, timp de jumătate de secol, o autoritate și o prezență indiscutabilă în cel mai însemnat for științific și cultural al națiunii române.
Epistolele pe care le-a primit, în această ipostază, în răstimpul amintit, relevă ordinea, punctualitatea și capacitatea profesorului de a soluționa probleme și chestiuni din cele mai complexe și, uneori, mai dificile.
Relevante sunt și epistolele trimise de Ion Bianu lui Titu Maiorescu privitoare la unele probleme științifice și administrative ce se iveau în activitatea Academiei Române.
Interesante și pertinente, sub aspectul formulării, sunt adnotările, apostilele și glosele pe care le face Titu Maiorescu pe unele dintre epistolele lui Ion Bianu.
Un exemplu elocvent – Răspund că nu pot, interpelare la Senat. Să vorbească el, profșesorțde literatură. TșituțMșaiorescuț, când a fost solicitat să țină un discurs funebru la catafalcul lui C.D. Ollănescu-Ascanio.
Titu Maiorescu are excepționalul merit de a fi donat Bibliotecii Academiei Române manuscrisele lui Mihai Eminescu, după ce, în prealabil, le-a citit și clasat, precum și unele epistole ale lui Vasile Alecsandri ce-i fuseseră adresate.
Informațiile despre tezaurul eminescian din aceste epistole, cât și din altele, sunt de mare interes pentru istoria literară.

*
Academia Română
București, 2/14 septembrie 1881
Stimabile domnului Maiorescu,
D[omnu]l Hasdeu, voind a pleca în Dobrogea pentru cercetări științifice cu care este însărcinat de Academie, ca membru în comisiunea aleasă pentru acest scop, cere urgenta intervenire pe lângă direcțiunea Căilor Ferate ca să i se dea un bilet gratis pentru linia București–Galați și întoarcere.
D[umnea]lui cere aceasta de urgență, căci voiește a pleca chiar în această săptămână; dar nici dșomnuțl Sturdza, ca locțiitor de președinte, nici dșomnuțl Urechia, secretar general, nu sunt în Capitală.
Din această cauză mă văd silit a recurge la dșumneațvoastră și să vă rog să subsemnați în locul președintelui ca membru al delegației și totodată vicepreședinte.
Al d[umnea]voastră cu totul devotat,
I. Bianu
*
Academia Română
București, 9/21 ianuarie 1899
Prea stimate domnule Maiorescu,
D[omnu]l Philippide1 și colaboratorii dșomnieiț sale de la Iași au ajuns cu adunarea materialului pentru dicționar la scriitorii contemporani și cere a i se trimite, între altele, și Criticele2 d[omniei] voastre, precum și Discursurile.
Pentru a înlesni această lucrare, am onoare a vă comunica dorința dșomnuțlui Philippide și a vă ruga ca, dacă aveți exemplare disponibile, să binevoiți a-mi trimite unul spre a-l trimite la Iași.
Al d[omniei] voastre cu cea mai distinsă stimă,
I. Bianu
*
Academia Română
București, 16/29 ianuarie 1902
Prea stimate domnule Maiorescu,
Manuscriptul din dicționar cu vorbele începătoare cu Bi/foile 4113-4321) trimis de d[omnu]l Philippide după cererea Comisiunii a fost văzut de cei mai grăbiți a-l studia. Acum vi-l trimit ca să-l vedeți și d[om]nia voastră.
Am fost bolnav și sunt acum în convalescență, de aceea n-am putut veni la dșomțnia voastră pentru manuscriptele lui Eminescu, după cum fusese vorba. Sper să pot veni în curând.
Primiți încredințarea prea distinsei mele considerațiuni.
I. Bianu
*
Academia Română
București, 26 ian[uarie] 1902
Prea stimate domnule Maiorescu,
A venit astăzi aici d[omnu]l Simțion3 și mi-a spus că la dânsul nu a rămas nimic din cărțile și manuscriptele vechi și noi ale răposatului Eminescu, dar crede că unele lucruri poate să fi rămas la d[omnu]l Chibici4 sau să știe dânsul de ele unde s-au dus.
Al d[om]niei voastre cu cea mai distinsă stimă,
I. Bianu
*
Academia Română
București, 20 ian[uarie] 1908
Prea stimate domnule Maiorescu,
Colegii adunați astăzi aici în număr de 10 în unanimitate au hotărât să te rugăm să faci bine să spui d[umnea]ta cuvintele de despărțire în numele Academiei, poimâine, la înmormântarea regretatului nostru prieten și coleg Ollănescu.
Al d[omniei] tale cu cea mai distinsă stimă,
I. Bianu
*
Academia Română
București, 6 iunie 1908
Prea stimate domnule Maiorescu,
Mi s-a restituit manuscriptul studiului lui Alex. Bogdan5 despre Strigoii lui Eminescu, pe care ați binevoit a-l citi.
Manuscriptul a fost trimis Secției literare și ar fi foarte bine ca Secția să aibă câteva rânduri scrise de la d[om]nia ta, pentru ca încercarea tânărului, profesor de la Brașov, nu este de publicat în Anale. Fă-le, dacă binevoiești.
Al d[omniei] tale cu cea mai înaltă stimă,
I. Bianu
*
Academia Română
București, 24 ianuarie 1917
Prea stimate domnule Maiorescu,
Văzându-se cu adâncă părere de rău că domniei voastre nu vă este cu putință a prezenta autorităților militare germane de ocupație reclamația Academiei față de răpirea manuscriselor slavonești făcută în noaptea de 22-23 a lunii curente, dșomnuțl vicepreședinte, Ioan Bogdan6, singurul membru prezent din delegațiune, împreună cu subscrisul, ne-am hotărât a face noi acest demers.
Vă rog deci să binevoiți a înapoia memoriul prezentat de mine în ședința de ieri.
Al d[om]niei voastre cu cea mai distinsă stimă,
I. Bianu

______________
Originalele acestor epistole, necunoscute, se află la Biblioteca Academiei Române din București.
1. Alexandru Philippide (1859–1933), profesor și lingvist. Academia Română îl însărcinează cu redactarea Dicționarului limbii române (1898–1906).
2. Titu Maiorescu menționează – Trimis cele 3 vol[ume] „Critice“, 2 vol[ume]„Discursuri“ și 1 vol[um]„Logica“, 12/24 ian[uarie] [18]99.
3. Constantin Simțion, admirator și prieten al lui Eminescu. Articolele lui Gh. Bogdan-Duică și Constantin Săteanu despre prietenul lui Eminescu sunt relevante.
4. Al. Chibici-Revneanu, prieten devotat al poetului. L-a însoțit pe Mihai Eminescu la Viena și, apoi, la Florența.
5. Alexandru Bogdan este autorul unei teze de doctorat – Metrica lui Eminescu susținută la Leipzig în 1904. Articolul Mihai Eminescu – Strigoii. Comentarii. Sibiu, Tipografia Arhidiecezană, 1910, 44 pagini, nu a fost publicat în Analele Academiei, așa cum intenționa tânărul profesor.
6. Ion Bogdan (1864–1919), profesor, slavist, membru al Academiei Române. În perioada 1916–1919 a fost vicepreședinte al Academiei Române.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara