Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Traian Chelariu şi contemporanii săi de Nicolae Scurtu

Biografia şi, desigur, bibliografia poetului, prozatorului, dramaturgului şi memorialistului Traian Chelariu (1906–1966) nu sunt cunoscute în detaliu de cercetători, exegeţi şi nici de istorici literari.
Aceasta se datorează neconsultării arhivelor şi bibliotecilor, inexistenţei unor indici bibliografici ai presei literare din Bucovina şi nu numai, precum şi lipsei acute a unei cărţi care să conţină literatura sa epistolară extrem de valoroasă în ceea ce priveşte itinerariul biografic şi creator.
Traian Chelariu a dialogat cu însemnate personalităţi ale vieţii literare şi culturale româneşti, printre care menţionez aici pe Nicolae Iorga, Sextil Puşcariu, Ion Nistor, G. Călinescu, Camil Petrescu, Perpessicius, Dragoş Protopopescu, Ioan Bianu, Mircea Streinul, I. E. Torouţiu şi mulţi alţii.
Revelatoare pentru informaţiile biografice sunt cele trei epistole, inedite, trimise profesorului şi istoricul Emil Panaitescu (1885–1958) pe când acesta era directorul Şcolii Române din Roma (1929–1940).
Se ştie că tânărul Traian Chelariu a primit, în urma unor elocvente recomandări, o bursă la Şcoala Română din Paris (1931–1933), iar în perioada 1933–1934 a primit o altă bursă pentru şcoala similară din Roma.
La Şcoala Română din Roma trebuia să cerceteze şi să publice în anuarul acestei instituţii o lucrare privitoare la filosofia istoriei. Din motive încă necunoscute întrerupe studiile din Italia şi se reîntoarce în Bucovina unde este numit asistent la Catedra de Psihologie şi Logică a Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cernăuţi1.
Misivele acestea, deloc conjuncturale, scrise cu eleganţă şi aleasă deferenţă, impun o anume marcă stilului epistolar din perioada interbelică.

Cernăuţi, 9 octombrie 1934

Mult stimate domnule director,

Înainte de a vă comunica toate câte au intervenit în ultimul timp, schimbându-mi oarecum cursul vieţii, vă cer scuze pentru prea lunga tăcere.
Şi acum să-mi daţi voie să vă spun următoarele. Am fost numit, pe ziua de 1 octombrie, asistent pe lângă catedra de psihologie de la Facultatea din Cernăuţi şi conducător al Institutului de Psihotehnică. Astfel stând lucrurile, profesorii mi-au dat sfatul să renunţ la acest ultim an de bursă.
Pe cât de bine îmi pare că am ajuns să mă plasez într-un post care-mi deschide o carieră universitară, trebuie să vă mărturisesc sincer părerea mea de rău pentru admirabila Italie şi grandioasa Romă.
Anul petrecut la Şcoala Română mi-a rămas în inimă adânc şi-l socotesc mai de preţ pentru viaţa mea viitoare decât toţi anii tinereţii mele nestatornice.
De acum înainte mă dedic, fără grabă, unei munci care va trebui cumva să valorifice experienţa ce am făcut-o la Paris şi Roma. Am văzut lume şi oameni şi am învăţat multe lucruri.
Totuşi ţin să vă aduc, mai mult ca altor domni profesori, mulţumita pentru sfaturile ce mi le-aţi dat şi pentru bunăvoinţa nobilă cu care m-aţi primit în rândurile celorlalţi colegi ai mei. Vă asigur că vă voi păstra totdeauna recunoştinţa cea mai neprecupeţită.
Lucrarea2 luată pentru Şcoală o voi termina aici, dat fiind că am şi-n ţară bibliografie. O voi prezenta, spre tipărire, la sfârşitul lui 1935.
Acum vă rog un lucru şi-mi pun toată încrederea în d[umnea]voastră, fiindcă numai d[umnea]voastră sunteţi în drept să mi-l faceţi: vă rog încredinţaţi d[omnu]lui Caragaţă3 restul de 1400 de lire italiene câte mi se cuvin pe august şi septembrie c[u]r[en]t.
El are instrucţiuni cum să-mi întrebuinţeze banii. Mulţumindu- vă anticipativ pentru interesul deosebit ce mi-l purtaţi.
Vă mai rog să dispuneţi ca banii să-i fie eliberaţi fără întârziere, deoarece mi-i penibil s-o mărturisesc, mai am de achitat la Roma şi în Italia o datorie contractată cu prilejul lunii mele de plajă.
Articolul promis despre Accademia di Romania apare în decursul lunii. Eu sunt şi prim-redactor la cotidianul Glasul Bucovinei, dacă nu aţi avea nimic în contra aş putea scrie şi pentru foiletonul lui două, trei articole. În chestiunea aceasta puteţi dispune să mi se trimită un răspuns.
Acum luându-mi, cu inimă grea, rămas bun de la Şcoala Română, vă rog încă o dată să agreaţi expresia stimei mele cele mai profunde şi a mulţumitei mele sincere.
D[oam]nei Panaitescu vă rog să-i transmiteţi respectuoase omagii.
Rămânând al domniei voastre elev, pe deasupra demisiei ce trebuie să v-o prezint acum, am convingerea că nu voi fi fost din seria celor inactivi.
Cu stimă,
Traian Chelariu

*
Cernăuţi, 29 ianuarie 1935

Mult stimate domnule director,

Multiplele mele îndatoriri mi-au întârziat scrisoarea ce v-am rămas dator în urma întâlnirii de la Cluj.
Profitând acum de ocazie, ţin să vă mulţumesc îndeosebi pentru bunele sentimente ce mi le-aţi manifestat şi care, v-o mărturisesc sincer, mă onorează.
Vă voi rămâne şi pe viitor elevul îndatorat, care la Roma a putut, sub îndrumarea domniei voastre, cunoaşte o lume nouă.
Articolul ce l-am scris în Junimea literară e o infimă dovadă de recunoştinţă ce o port şi o voi purta totdeauna Academiei noastre, mă iertaţi că întrebuinţez acest pronume, dar eu mă simt încă şi aici în rândul colegilor rămaşi în splendida Romă.
Dacă d[umnea]voastră aţi avea ceva de obiectat vă stau cu multă plăcere la dispoziţie.
Vă recomand pe d[omnu]l Onciulescu4, un element bun al Facultăţei noastre.
Rugându-vă să transmiteţi doamnei Panaitescu omagiile mele, vă rămân devotat fost elev.
Traian Chelariu

*
Cernăuţi, 26 aprilie 1936

Mult stimate domnule director,

M-a bucurat enorm răspunsul d[omniei]voastre. El mă onorează mult, pe cât mă mâhneşte faptul că m-am făcut vinovat de o prea lungă tăcere.
Vă asigur însă că amintirile mele romane şi stima profundă ce v-o port nu vor suferi niciodată vreo eclipsă, fie ea şi cât de trecătoare.
Ţin scrisoarea d[omniei]voastre printre acele rare documente personale care constituie mai mult decât o simplă apreciere la adresa versurilor mele.
Îmi pare numai rău că nu aflu cuvinte să vă exprim recunoştinţa ce vă datorez. Dar mă mai doare conştiinţa şi pentru o altă întârziere – contribuţia mea pentru Ephemeris.
Domnule director, silit să pun la punct o lucrare, lucrarea mea de doctorat5, care a devenit necesară situaţiei în care vreau să mă definitivez, apelez la marea d[omniei]voastre bunăvoinţă şi vă rog să-mi mai îngăduiţi puţin timp.
Mă voi achita onorabil de datoria ce o am, aceasta cu atât mai mult cu cât mi-aţi dat voie să abordez un subiect de filosofie a istoriei.
Al domniei voastre recunoscător,
Traian Chelariu


Note

Originalele acestor scrisori, inedite, se află la Arhivele Naţionale ale României. Bucureşti. Fondul Emil Panaitescu. Dosar nr. 81, f. 1r-v–2r-v; 3r–4r şi 5r–6r. Primele două epistole conţin şi apostila lui Emil Panaitescu.
1. Anii petrecuţi la Paris şi Roma sunt evocaţi în cartea sa Zilele şi umbra mea. Pagini de jurnal 1929-1936. Jurnal de şantier. Salva Vişeu 1948. Ediţie şi cuvânt înainte de Corneliu Popescu. Iaşi, Editura Junimea, 1976, p. 53148 şi p. 149-243.
2. Lucrarea pe care trebuia să o pregătească în cei doi ani de studiu urma să se publice în anuarul Şcolii Române – Ephemeris Dacoromana. Nu a finalizat cercetările şi nu a publicat nimic în acest sens.
3. Gheorghe Caragaţă (1907–1978), lingvist şi filolog. Profesor de Limba şi Literatura Română la Universitatea din Florenţa. A fost bursier al Şcolii Române în anii 1933–1935.
4. Teodor Onciulescu (1907–1981), lingvist şi filolog. Profesor la Instituto Universitario Orientale di Napoli. Autor al unor importante contribuţii de filologie romanică, geografie folclorică şi etnografică, precum şi al unor studii privind relaţiile culturale românoitaliene.
5. Traian Chelariu – Aspecte finaliste şi biologice în pozitivismul lui David Hume. Cernăuţi, 1937.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara