Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica TV:
Trivialitate sau imoralitate? de Telefil


Consiliul Naţional al Audiovizualului a atras recent atenţia asupra unor expresii triviale care se aud într-un clip publicitar pentru berea "Bucegi". Clipul este cam aşa: pe ecranul unui tv., apare semnul de pe vremuri de începere a emisiunilor; curentul, tot ca pe vremuri, se întrerupe; o voce a unui telespectator nevăzut înjură neaoş; se deschide o sticlă de bere; ideea este că, şi ieri, şi azi, berea "Bucegi" i-a fost aproape românului. Este înduioşătoare preocuparea pentru puritatea limbii de care dă dovadă C.N.A. Ea îmi aduce aminte de un profesor de română care nu se împăca deloc cu limbajul mai verde al personajelor lui Preda şi ne întreba retoric: "Aţi remarcat voi ceva asemănător la Sadoveanu?". Totodată îmi aminteşte de comportamentul cenzurii comuniste din ultima perioadă a regimului, cînd nu mai avea în vedere "abaterile" de la norma ideologică din reviste şi cărţi decît la nivelul vocabularului; elimina, adică, unele cuvinte (care se refereau la religie sau la sex, îndeosebi) şi cu asta considera că norma a fost restabilită.
Mie mi se pare că mai grave decît expresiile triviale (desigur, nerecomandabile, totuşi, în anumite contexte, fireşti: nu înjuram noi, toţi, cînd se întrerupea curentul şi pierdeam şi bruma de emisiuni tv.? Ce să fi zis vocea telespectatorului din clipul cu berea?) sînt "temele" imorale ale unor clipuri publicitare televizate. Nu e vorba doar de unele cazuri izolate, ci de o veritabilă vogă a unor teme, cum ar fi cele cu neveste care-şi înşeală bărbaţii ori cu bărbaţi care-şi mint nevestele. (Faptul că nu este simetrie în reciprocitate, păcatul femeilor fiind mai greu decît acela al bărbaţilor, ţine de falocraţia autorilor, nu de gustul meu).
Într-un asemenea clip, pentru vopseaua Spor, o tînără femeie este pe cale de a face sex cu un tînăr bărbat, căruia tocmai i-a smuls cămaşa şi chiloţii, cînd se aude o cheie răsucindu-se în uşă; proaspătul intrat, probabil soţul adulterinei, o găseşte vopsind cu spor peretele; în timp ce soţia îl ia în braţe, ca şi pe celălalt, cu o clipă mai devreme, trîntindu-l literalmente pe canapea, din albul peretelui se desprinde amantul, vopsit şi el în alb, dar atît de bine încît scăpase ochiului stăpînului casei. În alt clip, pentru deodorantul şi after-shave-ul masculin Dare, un june iese din dormitorul unei june sub privirea interogativă a soţului acesteia, sosit pe neaşteptate; cerînd o explicaţie, soţul încornorat află că ar fi fiind vorba de instalator; alţi doi bărbaţi, aflaţi în uşa liftului, îl văd pe tip şi declară, unul, că ar fi poştaşul, celălalt că ar fi lăptarul (sau cam aşa ceva). Ideea este, nu?, că soţiile care se bucuraseră de favorurile junelui nu căzuseră de acord asupra minciunii pe care trebuiau s-o spună bărbaţilor lor, deşi mirosul deodorantului avusese asupra a cîteştrele acelaşi efect.
Minciunile bărbaţilor sînt mai inocente în clipurile cu pricina. Legate (toate!) de bere. Ca să bea nesupăraţi de consoarte, unii se fac a se duce la o miuţă de fotbal şi se tăvălesc niţel prin noroi, ca să fie verosimili; alţii pretextează a avea şedinţă de bloc. Consoartele cred sau nu cred, marca de bere îşi face promoţia.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara