Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Un cărturar autentic – Artur Gorovei de Nicolae Scurtu

Biografia şi bibliografia folcloristului, publicistului, prozatorului şi memorialistului Artur Gorovei (1864–1951) cuprinde, chiar şi la o sută cincizeci de ani de la naşterea sa, multe necunoscute, omisiuni, erori şi grave denaturări generate de câţiva cercetători lipsiţi de onestitate şi probitate ştiinţifică.
Se cuvine să afirm că prima şi cea mai însemnată revistă de folclor, Şezătoarea, a apărut la Fălticeni, între anii 1892–1929, graţie eforturilor materiale, priceperii desăvârşite şi iubirii nestăvilite a lui Artur Gorovei pentru „întâiul nostru clasicism”.
Aici, în paginile acestei publicaţii, unice în Europa, se găsesc contribuţiile folcloriştilor din România şi sunt restituite câteva mii de creaţii aparţinând literaturii populare, în care se reflectă simţirea, gândirea şi modul de a fi ale acestui popor atât de urgisit în toate timpurile.
Se ştie că Artur Gorovei a manifestat un interes special pentru literatura epistolară, atât de necesară în acele vremuri, iar din vasta sa colecţie s-au publicat 1 , selectiv, doar câteva misive provenite de la oameni de litere şi cercetători români şi străini.
Însă pentru elaborarea unei temeinice monografii a lui Artur Gorovei este necesară cunoaşterea integrală a epistolelor acestuia trimise confraţilor săi de aici şi din Europa.
Revelatoare prin conţinut şi stil epistolar mi se par a fi misivele pe care tânărul Artur Gorovei i le trimite lui Titu Maiorescu, personalitatea cea mai însemnată şi mai influentă a epocii sale.
Titu Maiorescu, aşa cum rezultă şi din aceste epistole, dar şi din cele pe care i le-a adresat lui Artur Gorovei, a recunoscut şi încurajat valorile autentice, a intervenit ori de câte ori a fost necesar şi s-a bucurat că intuiţiile sale au funcţionat fără erori.
Stabilirea, definitivă, a cărturarului Artur Gorovei în Fălticeni, unde a cercetat, a elaborat, a publicat şi a coordonat prestigioasa revistă Şezătoarea, se datorează înţelegerii şi aprecierii lui Titu Maiorescu.

*
Fălticeni, 18 decembrie 1893

Mult stimate d[omnu]le Maiorescu,

Încurajat de făgăduinţa d[umnea]v[oastră], îmi permit a vă face cunoscut că la Tribunalul de Suceava s-a făcut vacant locul de preşedinte, şi cu această ocazie se va face, desigur, o nouă schimbare în tot Tribunalul. Acuma ar fi timpul să pot fi şi eu înaintat şi trecut în Tribunal.
Un cuvânt al d[umnea]v[oastră] către d[omnul] Marghiloman2 ar fi de ajuns ca să izbutesc. Dacă la Suceava nu ar fi loc, aş primi, deocamdată, la oricare Tribunal.
Vă rog să scuzaţi îndrăzneala mea şi să primiţi şi cu astă ocazie încredinţarea stimei şi a devotamentului meu.
Artur Gorovei
*
Fălticeni, 19 ianuarie 1894

Stimate domnule Maiorescu,

Desigur că numai unui bun cuvânt ce aţi pus, pentru mine, pe lângă d[omnul] Marghiloman, datoresc numirea mea, ca supleant, la Tribunalul Constanţa.
Vă mulţumesc din inimă şi voi fi fericit când voi avea ocazia să vă dau dovezi de recunoştinţa mea.
Dacă s-ar fi putut, mult bine mi-ar fi prins Moldova, mai aproape de cuibul meu, Fălticenii, unde, cu mâhnire trebuie să-mi las soţia3 şi un copil4 de opt zile, primul meu copil.
În toamnă îmi voi permite să vă rog iarăşi pentru transferarea mea din Constanţa.
Pe lângă legăturile de familie şi interesele materiale care-mi fac dăunătoare plecarea mea din Fălticeni, mai este la mijloc şi revista Şezătoarea, care ar fi ameninţată să înceteze, tocmai acuma când se întemeiază mai bine, dacă nu voi fi eu aici, în mijlocul albinelor care adună aşa de bine această bună miere.
De aceea am să vă rog să-mi permiteţi să fac din nou apel la d[umnea]v[oastră].
Pentru vară îmi prinde bine şederea la Constanţa, unde nevasta mea va putea face băi de mare, de care are nevoie, pe toamnă însă mi-ar veni foarte greu.
Mulţămindu-vă, încă o dată, din toată inima, vă rog să primiţi încredinţarea recunoştinţei şi a devotamentului ce vă păstrez. A[rtur] Gorovei
*
Constanţa, 2 februarşieţ 1894

Stimate domnule Maiorescu,

Bunătatea d[umnea]v[oastră] faţă cu mine şi interesul ce aţi manifestat pentru Şezătoarea, îmi dau curajul să vă fac încă o cerere, pentru care vă rog mult să nu vă supăraţi.
D[omniei] voastre datoresc numirea mea ca supleant la Constanţa, dar îmi este cu neputinţă să stau aici. Mai întâi, revista trebuie să înceteze. În Fălticeni era centrul în care adunam pe învăţătorii care cotizau lunar pentru susţinerea revistei, şi nefiind eu acolo, totul încetează.
Astfel, pe lângă nemulţumirea ce aş simţi de a vedea nimicit un început aşa de bun, apoi mă expun şi la hula abonaţilor, puţini, nu-i vorbă, care au plătit abonamentul.
Din acest punct de vedere, dar, este necesar să fiu transferat la Tribunalul din Fălticeni.
Afară de asta, interesele mele personale mă reclamă numaidecât în Fălticeni, acolo e familia mea şi a soţiei mele, acolo e tot ce-mi absoarbe gândul şi toată afecţiunea mea. Către d[umnea]v[oastră] pot să-mi dezvăluiesc inima.
Închipuiţi-vă în ce stare stau eu singur aici în Constanţa, când am lăsat acasă, la Fălticeni, pe soţia mea, pe un copil de câteva zile, primul meu copil, şi pe o mamă bătrână, tot ce am eu mai scump pe lume.
Suferinţele mele morale numai d[umnea]v[oastră] puteţi să le cunoaşteţi şi să le apreciaţi.
Ca să mă strămut cu totul în Constanţa, ar fi şi imposibil şi imprudent. Dacă aş fi nomad, miar fi lesne să fac aceasta, dar, din nefericire, acum pentru mine, nu am linişte decât în mijlocul familiei, încât zbuciumul meu, aici în exil, nu pot să-l descriu.
De aceea apelez din nou la d[umnea]v[oastră] şi vă rog să fiţi atât de bun să mă scăpaţi de aici.
D[omnul] Moisiu, actualul supleant de la Fălticeni, cere şi el şi stăruie să fie mutat de acolo, locul ar rămâne vacant şi transferarea mea acolo ar fi lesne de făcut.
Sper că veţi ţine în seamă rugămintea mea, rugămintea unui exilat care, de pe malul mării, suferă de lipsa a tot ce-l ţine în viaţă.
Vă rog să mă scuzaţi de necazul ce vi-l fac şi să primiţi încredinţarea celui mai adânc respect ce vă păstrează devotatul d[umnea]v[oastră],
A[rtur] Gorovei
*
Constanţa, 19 februarşieţ 1894

Mult stimate domnule Maiorescu,

Vă rog să nu vă supăraţi pentru libertatea ce-mi iau de a mă tot adresa d[umnea]v[oastră] cu rugăminţi, dar mi-aţi arătat atât bunătate încât la vremuri de nevoie mă mână gândul înspre dşumneaţ vşoastrăţ.
După cum mi-am permis să vă spun prin altă scrisoare, caut să scap din exilul acesta, se înţelege că am toată preferinţa pentru Fălticeni, dar dacă acolo ar fi cu neputinţă pentru moment, mi-ar conveni şi alt Tribunal din Moldova.
Aud că peste câteva zile se vor face schimbări în unele tribunale din Moldova, dacă d[umnea]v[oastră] aţi binevoi să puneţi un cuvânt, pentru mine, pe lângă dşomnuţl Marghiloman, sunt sigur că aş fi transferat.
De o lună şi mai bine de când stau aici, nu am mai putut face nimica pentru Şezătoarea care, de fapt, a şi încetat.
Dacă aş fi în Moldova, mai aproape de Suceava, aş putea să reîncep publicarea revistei, ceea ce aici îmi este cu neputinţă.
De la d[umnea]v[oastră] atârnă totul, de aceea vă rog încă o dată să nu vă supăraţi de libertatea ce-mi iau de a vă ruga să faceţi să fiu transferat la un Tribunal din Moldova.
Primiţi, vă rog, şi cu astă ocazie, încredinţarea respectului şi a devotamentului ce vă păstrez.
A[rtur] Gorovei
*
Fălticeni, 16 noiembrie 1897

Stimate domnule Maiorescu,

Un tânăr de la noi, din Fălticeni, d[omnul] I.V. Ivanciuc5, entuziasmat şi voind a-şi crea un mijloc de existenţă prin literatură, mă roagă să-l recomand către d[umnea]v[oastră] a-l ajuta în reuşita planurilor lui.
Scuzaţi-mă, vă rog, de îndrăzneala ce am; îl cunosc şi ştiu bine că-i nenorocit.
Dacă veţi găsi că merită sprijinul d[umnea]v[oastră], vă rog să i-l acordaţi.
Primiţi, vă rog, domnule Maiorescu, şi cu această ocazie, respectuoasele mele salutări.
Artur Gorovei

Note
Originalele acestor epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române,
1. Scrisori către Artur Gorovei. Ediţie îngrijită şi introducere de Maria Luiza Ungureanu. şBucureştiţ, Editura Minerva, 1970, 545 pagini.
2. Alexandru Marghiloman (1854–1925), jurist şi important om politic. În acel moment era ministru de Justiţie (18 decembrie 1891 – 4 octombrie 1895), în Guvernul Lascăr Catargiu. Intervenţia a funcţionat întrucât se baza pe meritele tânărului Artur Gorovei.
3. Elena Gorovei, talentată pianistă, care a murit foarte tânără, în împrejurările teribile ale Primului Război Mondial.
4. Mircea Gorovei (1894-1979), licenţiat în Drept, avocat şi magistrat.
5. A adoptat pseudonimul Ion Dragoslav (1875–1928), prozator şi publicist. Apreciat de Al. Vlahuţă, Al. Macedonski, Duiliu Zamfirescu şi I. Trivale.



Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara