Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi:
Un căutător al Luminii de Gabriela Gheorghişor


Atrăgătoare prin titlul ludic şi cu iz arhaic, Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită (Editura Ramuri, Craiova, 2009) este o carte trans-genologică, la graniţa fluidă dintre roman, memorii, jurnal şi poem în proză. La limită, s-ar putea înscrie, ca şi Paltonul de vară de Mircea Horia Simionescu, de pildă, sau ca Supravieţuirile lui Radu Cosaşu, în categoria autoficţiunii apolinice, al cărei proto-creator ar fi Marcel Proust (cf. taxinomia lui Alexandru Matei, din Ultimele zile din viaţa literaturii). Mărturisesc însă că am citit această "istorie" în fărâme, în ciuda stilului artist şi a configuraţiei literare, mai ales ca pe un emoţionant document de viaţă, deopotrivă personală şi colectivă.

"Lumea" povestaşului gabriel chifu cuprinde, de fapt, o întreagă constelaţie de lumi prin care a (supra)vieţuit autorul, unele încapsulate precum păpuşile ruseşti (lumea interioară, subiectivă, a trăirilor, viselor, închipuirilor şi cea exterioară, obiectivă, a evenimentelor), altele înnodate succesiv pe scara istoriei social-politice (lumea veche şi liberă, a familiei de stirpe nobilă şi bogată a danei, reconstituită indirect, lumea comunistă, cu toate mizeriile şi dramele ei, cunoscută direct, dar şi aceea postdecembristă, haotică, mai degrabă sugerată). "Poetica" nerigidă a volumului, care presupune reconstrucţia, din cioburile memoriei individuale, a unei Atlantide scufundate în apele trecutului, este dezvăluită chiar de scriitor: "regula acestor însemnări tocmai aceasta este - să mă descurc de unul singur, fără vreun plan prestabilit, sprijinindu-mă doar pe ce-mi amintesc eu, să cobor în memorie aidoma unui scufundător în apa adâncă, primejdioasă a mării, să cobor bucurându-mă când descopăr cioburile preţioase, aceste fleacuri, să le scot la suprafaţă şi să încerc să le descifrez, să le pun în lumină, să recompun de unul singur vasul, întregul. Ce lipseşte, lipseşte, rămâne pată albă ca-n vechile manuscrise într-un fel de limbă coptă (limba memoriei mele, o limbă pentru un unic vorbitor!...). Peregrin prin trecutul meu, peregrin cucerit de acest drum care se făureşte pe măsură ce înaintez pe el, caut migălos pepitele de aur din memorie, mierea strălucind în unghere umbrite, lumina incomparabilă ce aşteaptă uitată în creierul meu". Mai mult însă decât o "căutare a timpului pierdut" şi luminiscent, Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită îmi pare povestea autenticistă (din punctul de vedere al "exuvierii" de sine şi al oglindirii unei perioade istorice, pentru că altfel, fiind un calofil, autorul este departe de "gradul zero al scriiturii") a unui căutător al Luminii, în genere. Lumina este o constantă tematică şi o metaforă obsedantă a cărţii lui Gabriel Chifu: lumina dez-mărgineşte calafatul ("o margine a lumii" pentru copilul de odinioară, dar şi o frontieră - zid de netrecut al unei ţări-închisoare în anii dictaturii), stârneşte gânduri năzdrăvane şi "pragmatice" ("Lumina foarte grea şi vie, materială, ca de aur topit se aduna într-un fel de troiene, în grămezi plutitoare, în dune peste dunăre şi în parcurile de jos. Îmi intrase în cap s-o strâng, s-o pun în găleată, s-o car acasă, în pivniţă, să umplu cu ea unul din butoaiele tatei şi s-o scot când o să avem nevoie, iarna, când ne era frig, sau seara, când se defecta dinamul de la uzina electrică şi ni se lua curentul"), inundă trupul fericit al turistului ajuns pe o plajă pustie din Grecia, se confundă cu fiinţa, curată şi statornică precum un far călăuzitor, a danei, se amestecă, în cadrele amintirilor, cu chipul cald al mamei, se suprapune peste imaginea unui Dumnezeu iscodit permanent, presimţit sau întrezărit uneori. Ravagiile şi transformările lăsate de scurgerea timpului (inclusiv asupra propriului trup) ori spectrul morţii (surprinzător la o persoană aflată nel mezzo del camin) reprezintă alte recurenţe ideatice ale volumului.

Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită se defineşte şi printr-o excepţională poetică a crochiului, fiind alcătuită din istorioare şi mini-portrete memorabile, învăluite de nostalgie, de duioşie şi umor (mai ales cele care ţin de sfera "amintiri din copilărie"), de tristeţe, mâhnire şi durere (una dintre cele mai cutremurătoare pagini prezintă destinul frânt de comunişti al aristocratei tanti marioara), de afecţiune şi recunoştinţă (evocarea danei, a fiilor andrei şi alexandru) etc. Cartea arată ca un puzzle captivant şi multicolor, deoarece nimic din ce-i omenesc nu-i este străin autorului: frustrări, dezamăgiri, greşeli, pasiuni mistuitoare, păcate, spaime, visuri, regrete, melancolii ş.a. "Spirituală, profundă, originală, instructivă" (N. Ma­nolescu), această "epopee măruntă", împletită din lumini şi umbre, mărturie a unui om al vremurilor şi locurilor prin care a trecut, povestire a unui intelectual şi a unui scriitor îndrăgostit de "smirna cuvintelor", confesiune a unei fiinţe vulnerabile şi puternice, în acelaşi timp, este, în ultimă instanţă, un curajos Gabriel Chifu par lui-męme. Demersul său, şi în ordine umană, şi în ordine literară, merită toată admiraţia.