Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Un debut excepţional Ioana Brodea de Adriana Bittel


Tot ce ţine de sex stîrneşte un soi de interes voyeurist. Pe asta mizează reportajele despre prostituţie, violatori, pedofili, incesturi, despre intimităţile V.I.P.-urilor, difuzate pînă la saturaţie. Industria pornografică, deşi ilegală, e şi ea înfloritoare căci piaţa o cere. în literatură, erotismul şi sexualitatea, cenzurate aprig de pudibonderia ceauşistă, au izbucnit după "89 ca reacţie şi semn al unei libertăţi degajate de orice moralism. Nu tema în sine, cu tradiţie milenară în alte culturi, e scandaloasă, ci limbajul erotic - în româneşte şocant, grosolan, obscen. Oricît de deschişi ne-am vrea, el străpunge violent cordonul sanitar mental din jurul acestui spaţiu foarte intim al omenescului, stîrneşte repulsie, te simţi agresat. în special tinerii încearcă să provoace în acest mod establishmentul, dar limbajul obscen, în lipsa talentului puternic, singurul în stare să înlăture obstacolele prejudecăţilor, rămîne de domeniul pornografiei.

Cel mai bine a reuşit pînă acum să se menţină pe muchia subţire şi alunecoasă dintre pornografie şi artă Ioana Bradea, în romanul ei de debut, Băgău, publicat în mai la Editura EST, Samuel Tastet Editeur. Au încercat şi Marius Ianuş, şi Alexandru Vakulovski, cu Pizdeţ şi Letopiseţ, şi Ioana Baetica, în "romanul fracturist" Pulsul lui Pan, dar ei sînt încă într-o fază diletantă a şocării de dragul subversiunii, într-o formulă nedecisă a autoficţiunii furioase, între poem-proză-jurnal, cu ostentaţia lipsei de complexe şi de complezenţe, supăraţi pe lumea căreia vor să-i atragă cu orice preţ atenţia şi recunoaşterea ca artişti. Numai că scrisul tipărit e necruţător ca o oglindă măritoare, scoate ca uleiul la suprafaţă notele false, contrafacerile, stîngăciile. Ioana Bradea în schimb vădeşte o excepţională înzestrare de romancier, chiar dacă şi la ea e vorba într-o anumită măsură de autoficţiune: are un auz perfect pentru limbajele străzii, capacitatea virtuoză de a crea personaje din doar discursurile lor, un mare interes pentru adevărul de viaţă, exterior, paralel cu un cinema interior care scoate la suprafaţă răni necicatrizate, are originalitate stilistică şi construcţie epică pe contrapuncte şi complementarităţi.

Persoajele naratoare din Pulsul lui Pan şi Băgău au multe în comun: şi Vlada şi Andreea sînt studente la Litere cu pulsiuni nevrotice şi derive marginale, ambele sînt îndrăgostite fără speranţă, imaginează relaţii hipersexuale, se dedau unor explorări frenetice ale simţurilor. Vitalităţii derutate a vîrstei nu-i ajung lecturile, muzica, discuţiile despre artă cu prieteni; existenţa în România anilor 2000 e dezamăgitoare din toate punctele de vedere. Dar, dacă Ioana Baetica scria o proză disperat-frustrată cu derapaje în sentimentalism (sexul, drogurile, cărţile, muzica nu pot substitui imposibila fericire în cuplu), Ioana Bradea construieşte în jurul Andreei o lume vie, un teatru de monologuri, dialoguri, coruri cu un debit de adevăr copleşitor. Ideea inedită ar fi că, în abisul care ne separă de semeni, dorinţa brută poate arunca punţi fragile de cuvinte. Căci studenta Andreea îşi cîştigă existenţa ca "fată fierbinte" la o firmă de linii erotice. Acest mediu "profesional" adus, după ştiinţa mea, pentru prima oară într-un roman românesc, îi prilejuieşte tinerei autoare un pariu dificil, cîştigat cu brio: reprezentarea obscenă, scabroasă uneori a relaţiilor sexuale e pusă pe seama unor voci anonime, care se individualizează doar prin discurs. Raporturile imaginare bestiale, mecanice, dar şi confesiunea sulfuroasă sau inocentă au ecou în inteligenţa şi luciditatea Andreei, care investighează la rîndul ei în spaţiul fără limite al nevoii de dragoste şi al puterii cuvintelor şi imaginaţiei de a suplini realitatea. Capitolele romanului, purtînd numele zilelor dintr-o săptămînă, alternează şi amestecă dialogurile nocturne de la firmă - cu clienţii dar şi cu cele 20 de colege ("Linia erotică e o instituţie serioasă, cu o şefă autoritară, şedinţe de analiza muncii, reguli şi penalizări") - cu viaţa particulară a studentei. Venită de la Bistriţa la studii în Capitală, Andreea locuieşte împreună cu fratele ei într-un apartament închiriat de bloc, pe lîngă lacul IOR, merge la cursuri şi biblioteci, e îndrăgostită nebuneşte de un Marius care a părăsit-o pentru alta şi a cărui amintire o obsedează, ascultă Radio Pro FM şi citeşte "Caţavencu", fumează mult (uneori şi "iarbă"), poartă cu sine amintirea tatălui mort, a copilăriei ceauşiste, a bunicilor ţărani, e indignată şi scîrbită de politica din tranziţie. Schizofrenia între salariata plătită pentru a ţine cît mai mult la telefon apelantul, spunîndu-i ceea ce vrea el să audă şi fata îndrăgostită, vorbind în gînd cu fantasmaticul iubit, sau studenta meditînd la tipologia înjurăturilor şi scriind poeme e atenuată de un mare interes pentru oameni, pentru adevărurile lor mărunte, de compasiune şi umor.

Linia erotică devine în romanul Ioanei Bradea o metaforă a României de azi, iar fluxul circulaţiei limbajului în organismul plin de toxine care e ţara are o autenticitate uluitoare. Sînt pagini antologice, unele brutale şi sumbre, altele pline de căldură umană dintr-o comedie a limbajului oral şi scris (căci "fetele fierbinţi" primesc şi scrisori de la fidelii lor) care ar merita studiate de lingvişti, psihanalişti, sociologi.

Cei care sună la telefoanele erotice - adolescenţi, maturi singuratici, nebuni, timizi, mitomani, copii, băieţi de cartier, intelectuali complexaţi, brute, funcţionari onorabili sau portari de noapte profitînd de telefoanele instituţiei, soţi plictisiţi etc. - alcătuiesc o umanitate privită nu cinic, ci cu o comprehensiune binevoitoare: ei nu pot fi ignoraţi, există, fac parte din realitatea noastră. Pe care Ioana Bradea nu o fardează dar nici nu o dispreţueşte. Ea nu foloseşte eufemisme, e adesea frustă, cu expresii greu de suportat, mai ales excesul de înjurături (ştim că aşa se vorbeşte azi, auzim oripilaţi pe stradă, dar parcă, în economia cărţii, paginile împănate cu grosolănii sînt prea de tot; cititorul nu e prost, nu trebuie să-i vîri pe gît la două fraze cîte o porcărie, a înţeles). Dacă treci de şocul iniţial, te captează autenticitatea semnificativă, intri în jocul mărturisirilor intime şi al "noii dezordini amoroase", pentru a descoperi că ele sînt doar o proporţie din acest roman complex: de dragoste, social, psihologic. Da, Ioana Bradea se apropie adesea de graniţa pornografiei, dar se salvează mereu prin ataşantul personaj narator, o fată normal-teribilistă, uşor romanţioasă, cu umor adesea exasperat, lucidă şi bună, amară şi dulce, căreia îi pasă nu doar de sine ci şi de tot ce e în jur.

Am citit în urmă cu un an Viaţa sexuală a Catherinei M. de Catherine Millet, apărută în traducerea lui Doru Mareş tot la Editura EST. Franţuzoaica nimfomană care-şi descria nenumăratele acuplări şi perversini în stil minuţios reportericesc, fără urmă de sentimente, mi s-a părut un caz clinic plicticos, iar cartea - o pornografie neinteresantă literar, scîrboasă de-a dreptul. La Ioana Bradea, ritualul sexual nu e doar rut, limba deşucheată e cea "de serviciu", a "prostituţiei vocale", altfel fata Andreea are un suflet generos, avid de iubire o sensibilitate lirică şi o minte ascuţită, dibuind după "comuniunea de care scria Evola". Am întîlnit-o o singură dată pe cea care semnează Ioana Bradea, anul acesta la Bookarest, cînd mi-a dat şi cartea (căreia, spre deosebire de tinerii autori publicaţi la Polirom, nu i s-a făcut nici un fel de publicitate): o tînără mică de statură, cu aspect copilăresc. N-am schimbat decît două vorbe. Ştiu despre ea doar ce scrie pe coperta a IV-a a romanului: că e născută în 1975 la Bistriţa. Dar citind Băgău am avut revelaţia unei romanciere puternice, originale, cu miză, cea mai talentată, cred eu, dintre toţi debutanţii de după 1990. Sînt foarte curioasă cum va fi cea de a doua carte a ei, despre care se spune că e hotărîtoare în cariera unui scriitor.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara