Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Un istoric literar – Ion Stăvăruş de Nicolae Scurtu

Biografia istoricului literar Ion Stăvăruş (1928–1988) începe să fie cunoscută în detaliu graţie unei superioare înţelegeri manifestate de soţia sa, Constanţa Stăvăruş, dar, mai ales, de fiica sa, Doina, care au răspuns cu promptitudine la solicitarea noastră de a rescrie, din altă perspectivă, itinerariul fizic şi intelectual al unui cărturar autentic1.
Opera de cercetare, istorie şi critică literară a universitarului de la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti a fost restituită2, cu rigoare, în ultimul timp, după ce i s-a elaborat o bibliografie completă a ceea ce a scris şi a publicat cel mai însemnat biograf şi exeget al poetei Elena Văcărescu3.
Profesorul Ion Stăvăruş ştia multă carte, era temeinic informat şi poseda o enormă sumă de lecturi din literatura română şi universală. Explica şi comenta epoci şi opere literare cu o rară distincţie intelectuală, cu o siguranţă desăvârşită a informaţiei şi cu un farmec special pentru un dascăl format în România postbelică.
Restituirea unor preţioase manuscrise şi documente privitoare la Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu şi Elena Văcărescu se constituie, de fapt, într-o operă de recuperare şi reinterpretare a unor faţete ascunse ale istoriei literare naţionale.
Articolele şi cărţile sale de istorie literară sunt scrise inteligent, conţin precizări, informaţii, date şi interpretări inedite, sunt rodul unor îndelungate cercetări în arhive şi biblioteci din Franţa, Finlanda şi România şi au contribuit, întotdeauna, la elucidarea unor aspecte mai puţin sau deloc cunoscute ale literaturii naţionale.
Gândurile acestea despre istoricul literar Ion Stăvăruş mi-au fost sugerate de o interesantă corespondenţă pe care a purtat-o cu unii dintre contemporanii săi: Şerban Cioculescu, Perpessicius, Al. Dima, Al. Piru, Dimitrie Păcurariu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Dumitru Micu, Pompiliu Marcea, Alec Hanţă, Ion Rotaru, Al. Tudorică, Ion Diaconescu, Ghiţă Florea şi mulţi alţii.
Revelatoare, în ceea ce priveşte viaţa universitară bucureşteană din anii ’70, mi se par a fi cele două epistole trimise confraţilor săi Alec Hanţă şi Pompiliu Marcea.

*

[Bucureşti], 23 aprilie 1969
Sfântul Gheorghe

Dragă Alec,

Zilele trec repede, vai (Tempus fugit!) şi rar timpul ne slăbeşte pentru a aşterne câteva rânduri către amici. Eu, evident, îmi fac autocritica pentru rarele epistole, dar tu, uneori, nici nu mi-ai răspuns la unele.
Aşa de pildă la ultima în care te rugam să-mi spui dacă ai primit scrisoarea mea anterioară, în care-ţi trimisesem fişele bibliografice cuprinzând lucrările lui Al. Dima4, cum m-ai rugat.
Este adevărat că dispui, ştiu, de mijloace precare de existenţă (sau aproape precare pentru un intelectual), aşa că în parte te-am scuzat dinainte pentru neprimitele vederi ori scrisori. (Şi încă, stai băiete că prin mai vine Coca5 şi atunci ţin’te bine! Glumesc şi eu pe seama ta).
Aştepţi desigur veşti din fieful Almei Mater. Cât pot, ţi le dau, dar mă tem că n-o să pot să spun câte, prin viu grai, încetîncet, va putea să vă spună dşoamţna Slave6. Ion Diaconescu7 se află, vei fi ştiind, fără îndoială, la Sorbona şi am primit de la el o vedere. Are abia o lună de când a plecat (aproape o lună).
Florică Ghiţă8 e necăjit cu ai săi părinţi şi socri care sunt prin spitale pe rând.
S-a spart de tot „gaşca“ şi ne vedem foarte rar, în treacăt. Nu tu „Capşa“, nu tu „Berlin“, nimic frate, stăm ca pustnicii şi mai toţi se plâng că nu pot ieşi din apatie.
Este şi cazul meu, căci după cumplita gripă am rămas sleit de puteri şi vorba ceea, nici de dragoste nu-mi prea mai arde.
Câteodată mă gândesc cu groază dacă nu cumva a început ramolismentul. Dracu’ mai ştie, coane Alecule! Eu şi ai mei, bine toţi.
În ceea ce mă priveşte, acum mă pregătesc cu gândul să dau primul examen parţial pe la sfârşitul lui mai. Numai de-aş putea să mă scutur de starea asta de apatie care mă apasă şi să mă pot reculege. O cauză este, desigur, şi primăvara care produce în noi metamorfoze neştiute.
Câteva veşti mai mărunte – Sorin Stati9 e prodecan, George Lăzărescu10 şi Nuşa Goldiş (Poalelungi) şi-au susţinut tezele şi sunt doctori în filologie – La B[iblioteca] C[entrală] U[niversitară] nu e înlocuitor p[en]t[ru] Tomescu11 – ţine doar locul cu delegaţie tov[arăşul] Niculescu, adjunctul; a apărut Trilogia culturii a lui Blaga; în curând vin pe piaţă Criticile lui Lovinescu; au apărut o groază de cărţi bune şi importante (lit[eratură] română şi universală). Cred că vei fi aflat din presa care îţi soseşte.
Am fost recent pe la redacţia Glasul Patriei 12 şi ziarul va deschide o rubrică despre lectoratele de română. N-ai vrea să le scrii un articol despre cel de la Montpellier (3-4 pagini), pe care ei să-l publice de îndată?
Te sfătuiesc s-o faci, căci pe lângă necesitate, publicaţia plăteşte bine. De asemenea îi interesează orice prezenţe româneşti.
Cu Coca suntem mereu în legătură şi pe lângă atâţia care au grijă de ai tăi ne poţi socoti şi pe noi.
Spre sfârşitul acestei luni le iau pe fetele tale şi le mut la Chitila pentru acomodarea celei mici. La tine toate-s bune şi fii, acolo, fără grijă.
Şi acum, la urmă, un lucru cam neplăcut – sunt silit să fac apel la tine şi la Paul13 (care este mai pricopsit!) să sacrificaţi fiecare câţiva franci pentru nişte cărţi ce-mi sunt necesare.
Tu ştii că mi-am ales ca epocă perioada 1880–1930 pentru doctorat. Cu atât mai mult am nevoie de unele materiale franceze cu cât Elena Văcărescu a scris în Franţa şi în contact direct cu mişcarea literară de acolo.
Acum descopăr unele lacune în documentaţia mea. De aceea fac apel la voi şi roagă-l şi tu pe Paul să mă înţeleagă şi să nu-mi ia în nume de rău această îndrăzneală.
Cărţile de care aş avea nevoie le trec pe o listă separată pentru a putea fi la îndemână oricând.
Mă gândesc la o procurare a lor numai din colecţii ieftine sau la anticari unde pot fi găsite mai ieftin.
Mulţumindu-vă anticipat amândurora, vă îmbrăţişez şi vă doresc numai bine şi succes.
Bien amicalement,
I. Stăvăruş

P.S.
Vă rog să-mi comunicaţi ce puteţi să-mi luaţi voi, ca să ştiu, în vederea planificării procurării lor şi pe alte căi.
Cu mii de mulţumiri,
I. Stăvăruş

*

Bucureşti, 20 februarie [1]971

Dragă Pompilică,

Leneş nu-s de felul meu, dar nu ştiu cum s-a făcut că am întârziat mult până să-ţi trimit aceste rânduri. Am fost, e drept, şi bolnav o vreme (propriu-zis sâcâit când de o sciatică pornită niţel, dar, din fericire, cuminţită acum, când de psoriazisul cel vechi care, iarna e cam năbădăios), alt timp foarte ocupat până am dat gata până la virgulă, şi am predat-o, ediţia de Scrieri alese14 a Elenei Văcărescu.
Am migălit, cum ştii, mult la ea, dar a ieşit lucru bun şi a plăcut la Editura Minerva, considerându-se că o să fie şi o carte căutată, ceea ce, ţi-nchipui, pe mine mă bucură şi mă avantajează. Când spun asta, am în vedere că lucrarea de doctorat o să găsească terenul pregătit, adică publicul avizat, altminteri o monografie dintr-odată despre cineva aproape uitat era niţel în postura castelului ridicat pe nisip!
N-am dreptate? Apropo de teză, odată cu pregătirea volumului de scrieri am înaintat şi cu lucrarea mea bine, încât dacă o ţin tot aşa întins, până-n vară, sper să o afli gata; gândul meu e să o dau spre referare, ca în toamnă, înainte ca Micu15 să plece la lectorat, să o susţin. Sper să-mi dai dreptate. (Pentru că veni vorba de Micu, dacă doreşti să-i scrii, îţi dau aici adresa lui: 104, Rue Sébastien Gryphe, Hotel de Facultés, Lyon 7e. Şi ţi-o mai scriu şi pe a lui George Munteanu16 de la Montpellier – 6, Rue Levat, 34 Montpellier.
Despre ai mei, numai veşti bune – Doina învaţă bine şi e isteaţă (+ frumoasă!). Tanţi, sănătoasă şi nevastă bună!
De la Facultate n-am a-ţi da ştiri senzaţionale. O veste aş avea, dar poate o şi ştii – sunt făcuţi profesori: Sorin Stati, Lucia Wald, Zoe Dumitrescu, iar conferenţiari aproape toţi lectorii mai vechi cu doctoratul dat.
Romică Munteanu17 este acum noul director al Editurii „Univers”, iar Poghirc18 – directorul general din ministerul nostru, p[en]t[ru] învăţământul superior.
Şi, din păcate, o veste tristă – poate că o ştii deja – a murit Poetul Cânticelor ţigăneşti19.
Azi, când îţi scriu aceste rânduri, va fi „ascuns“ acolo unde şi-a petrecut ultimii ani într-o studiată izolare şi uitare, la Vălenii de Munte.
Îmi pare rău că nu m-am putut repede, dar criza de sciatică nu m-a părăsit cu totul şi n-am nici forţa, nici curajul escapadei, deşi aş fi dorit din toată inima, căci îl preţuiam mult de tot. Păcat, mare păcat! O pierdere neaşteptată şi mare. A murit Poetul.
Despre tine, la întoarcere – şi prin telefon – am aflat de la soţie lucruri bune, iar întro zi l-am întâlnit şi pe Mitel care vorbise la telefon cu tine.
Mă bucur că toate merg bine şi cu germana faci progrese. De altfel, mă gândesc, unui specialist în Junimea şi Maiorescu, plus ceilalţi din cerc (Slavici, Eminescu, mai ales) îi prinde cum nu se poate mai bine şederea acolo.
Şi pentru că veni vorba – a apărut Vianu prefaţat de tine şi l-am luat. Ai făcut un lucru foarte bun când te-ai gândit să strângi studii atât de necesare tuturor şi să le repui la îndemână (Junimea, Ion Barbu, Influenţa lui Hegel).
Mie, unuia, îmi este extrem de utilă culegerea şi fac propagandă, convins, unde şi când am ocazia.
Dar să mai revin puţin prin Facultate, cu unele veşti. Rotaru20, „Bădiţa” cum îl ştii, acum prins cu Istoria literaturii române, din care a predat la „Eminescu“ primul volum masiv. N-am văzut nimic din text, dar am încredere în „Bădiţa”. Zilele trecute, cam surmenat îmi mărturisea: „M-a stors de tot afacerea asta la care m-am înhămat”. Cred că are dreptate!
Nelu Diaconescu, nu ştiu cum face, dar nu şi-a terminat total lucrarea cum spunea într-o vreme. Ce-o fi cu moşitul ăsta, nu ştiu, dar tărăgănarea asta pare ruptă din temere!
La fel şi Ghiţă, deşi a lucrat mult şi are redactate peste 500 pagini. Pentru amândoi e valabil versul din Goga pe care-l ştii şi tu: „Ni s-aseamănă povestea / Pui golaş de ciocârlie...“
O spun nu cu ironie ori cu maliţie, ci niţel cu necaz că nu se hotărăsc odată! Să nu crezi cumva că fac pe grozavul, că doar ştii că am şi eu temerile şi complexele mele.
Am însă în mine, mai ales acum, un diavol care nu-mi dă pace – şi bine face! De aceea sunt optimist şi sper ca până în vară să dau gata teza.
Lucrarea lui Eugen Simion, cea despre Lovinescu21 prezentată ca teză a apărut zilele astea la Cartea Românească şi, până acum, este bine primită, aşa cum mă aşteptam, de altfel.
Zina Molcuţ22 şi Coca Zaharia23 şi-au predat mai de mult lucrările pentru referate şi cred că până-n vară vor fi „doctore”. Merită!
Cam acestea sunt veştile mele. Acum te las, îmbrăţişându-te şi transmiţându-ţi din partea Doinei şi nevesti-mi numai bine.
I. Stăvăruş

Note

Originalele celor două scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.
1. Nicolae Scurtu, Ion Stăvăruş şi contemporanii săi – mărturii, corespondenţă, iconografie. Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2008, 216 pag.
2. Ion Stăvăruş, Spre Cap Nord – Pe urmele lui Giuseppe Acerbi şZbor frânt... de Sanda Anghelescuţ. şBucureşti, Press Image, 2008ţ, 90 pagini şi Ion Stăvăruş – Scrieri. Istorie literară. Volumul 1-2. Ediţie concepută şi restituită de Nicolae Scurtu. Bucureşti, Editura Ars Docendi, 2010–2011, 293 pag. (1) şi 205 pag. (2).
3. Ion Stăvăruş, Elena Văcărescu. Bucureş ti, Editura Univers, 1974, 292 pag.
4. Al. Dima (1905–1979), teoretician, istoric şi critic literar. Profesor universitar la Iaşi şi Bucureşti de Literatură universală şi comparată.
5. Coca Hanţă, farmacistă. Soţia lui Alec Hanţă. Stabilită definitiv în Franţa.
6. Elena Slave (n. 1925), lingvistă. Soţia lui Paul Miclău.
7. Ion Diaconescu (1930-1994), lingvist, doctor în filologie, în 1971. Lector de limba română la Paris (1969–1970).
8. Ghiţă Florea (n. 1931), istoric şi critic literar.
9. Sorin Stati (1932–2008), lingvist şi profesor universitar în România şi Italia.
10. Gheorghe Lăzărescu (1922-2006), istoric literar, italienist, specialist în relaţiile culturale şi literare româno-italiene.
11. Mircea Tomescu (1916–1969), bibliolog. Director al Bibliotecii Centrale Universitare.
12. Glasul Patriei. Organ al Comitetului Român pentru repatriere. Apare la Berlin în perioada 1955–1972.
13. Paul Miclău (1931–2011), semiotician, poet, prozator, traducător şi memorialist.
14. Elena Văcărescu, Scrieri alese. Ediţie îngrijită, prefaţă, note şi bibliografie de Ion Stăvăruş, Bucureşti, Editura Minerva, 1975, 384 pag.
15. Dumitru Micu (1928), istoric şi critic literar. Lector de limba română la Lyon (1970–1971).
16. George Munteanu (1924–2001), istoric şi critic literar. Lector de limba română la Montpellier (1969–1971).
17. Romul Munteanu (1926–2011), istoric şi critic literar, comparatist. Director al prestigioasei Edituri Univers.
18. Cicerone Poghirc (1928–2009), lingvist şi filolog. Profesor universitar în România şi Franţa.
19. Miron Radu Paraschivescu (1911–1971), poet, jurnalist şi memorialist.
20. Ion Rotaru (1924–2007), istoric literar şi critic literar. 21. Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit. şBucureştiţ, Cartea Românească, [1971], 719 pag.
22. Zina Molcuţ (1930–2004), istoric şi critic literar. Teza de doctorat a avut ca subiect Viaţa şi opera lui Ştefan Petică. Coordonator prof. univ. dr. Dumitru Micu.
23. Elena Zaharia Filipaş (1938), istoric şi critic literar. Subiectul tezei de doctorat: Ion Vinea. Coordonator Şerban Cioculescu.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara