Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

In Memoriam:
Un istoric (literar) al Şcolii Ardelene de Ion Buzaşi

Coborâtor din Maramureşul voievozilor descălecători de ţară şi al primelor texte în limba română, Ioan Chindriş (1938-2015)şi-a consacrat întreaga activitate cercetării trecutului istoric transilvan. Cu un termen care tinde să se încetăţenească în istoriografia literară, el este un transilvanist sau un ardelenist. Un masiv tom, cuprinzând contribuţiile sale în acest domeniu se intitulează chiar astfel: Transilvanica.

Scrierile sale, ediţiile şi studiile publicate, se situează între istorie şi filologie, discipline nu numai complementare, ci aflate într-o fecundă simbioză. Lui i se potriveşte aserţiunea formulată de Nicolae Iorga în capitolul de început al Istoriei literaturii româneşti. Introducere sintetică: „Eu nu înţeleg profesorii de istoria literaturii româneşti care să nu cunoască istoria românilor şi nu înţeleg profesorii de istoria românilor care nu ar cunoaşte în acelaşi timp şi fundamental istoria sufletului românesc, oglindit în istoria literaturii româneşti”.

Exemplul cel mai concludent îl constituie Şcoala Ardeleană – un moment eroic din cultura noastră, care aparţine deopotrivă istoriei şi literaturii române: Crâmpeie din activitatea Şcolii Ardelene, Mărturii antologice despre Samuil Micu, Mărturii antologice despre Ioan Budai-Deleanu, ediţii din scrierile istorice ale lui Petru Maior şi Samuil Micu – sunt câteva titluri ce dovedesc această pasiune statornică . A demonstrat că la Blaj, Biblia, timp de două secole a cunoscut cinci versiuni fiind tălmăcită în flux continuu şi după toate versiunile existente: a editat Biblia după versiunea Vulgata realizată de Episcopul Petru Pavel Aron şi colaboratorii săi între anii 1760- 1761, cea de a doua traducere integrală a Sfintei Scripturi în literatura română, după Biblia de la Bucureşti, 1688; a retipărit cu un colectiv de cercetători de la Biblioteca Academiei filiala Cluj într-o frumoasă ediţie jubiliară Biblia lui Samuil Micu sau Biblia de la Blaj (1795 – după versiunea Septuaginta) şi era în curs avansat de pregătire Biblia tradusă de Timotei Cipariu, după versiunea ebraică; lor le-a urmat tălmăcirile datorate canonicului Victor Smigelski şi Episcopului Ioan Bălan al Lugojului rămase în manuscris. 

Ca şi Gheorghe Şincai, Ioan Chindriş ar fi putut spune într-o confesiune auobiografică: „Clujul în studii mi-a fost de folos şi-i aduc mulţumire”. Aici a urmat în deceniul 6 al veacului trecut studii filologice şi istorice, încununate cu doctorate în ambele discipline având ca magiştri personalităţi universitare clujene, cu care a şi colaborat: Iosif Pervain, Ştefan Pascu şi Camil Mureşan. Pe urmele acestora el nu vede Şcoala Ardeleană circumscrisă cronologic numai între 1770-1830, aşa cum postulează istoriile literare, ci într-o continuitate ideologică şi doctrinară „a spiritului” său, paşoptismul transilvan, prin câţiva din reprezentanţii săi clasici (Timotei Cipariu, Simion Bărnuţiu, George Bariţiu, Ioan Maiorescu, Andrei Mureşanu, Al. Papiu Ilarian – subiectul tezei de doctorat al lui Ioan Chindriş ş.a.), constituind cea de a doua generaţie a Şcolii Ardelene, a cărei meritorie activitate culturală şi patriotică a fost, poate, mai bine pusă în evidenţă decât în studiile monografice apărute în masivul corpus epistolar Bariţ şi contemporanii săi, din care au apărut până în prezent zece volume şi al cărui principal iniţiator şi coordonator a fost acelaşi Ioan Chindriş.

Chindriş ne-a dat o elegantă ediţie a Discursului de la Blaj al lui Simion Bărnuţiu, operă emblematică a întregii ideologii a generaţiei de la 1848, însoţită de o amplă şi erudită prefaţă; a editat după criterii ştiinţifice şi cu ample note explicative „faimosul” pamflet antieminescian Mihail Eminescu (Blaj, 1891), de care foarte mulţi vorbeau, osândindu-l vârtos fără să-l fi citit, iar unii nici măcar să-l fi văzut.

Ioan Chindriş a debutat ca prozator în paginile „Tribunei” clujene în 1963 şi o prelungire a acestei înzestrări, dar în conexiune cu studiile şi monografiile sale de istorie literară, găsim în „eseurile sentimentale” cu vibraţii de poem în proză, cu linii viguroase de portret literar, scrise cu sinceră şi pioasă recunoştinţă, amintind şi prin stil şi prin titlurile duios afective de celebra carte a lui N. Iorga, Oameni cari au fost. Se vor citi întotdeauna cu plăcere de cei care iubesc istoria şi literatura Transilvaniei Chipuri din hronicul vremii, Memoriale, Frumoşii oameni de demult ş.a.

Cei care l-au cunoscut, au colaborat sau l-au citit pe Ioan Chindriş vor înţelege că dispariţia lui este o dureroasă pierdere.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara