Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Poşta redacţiei:
Ursul din Tescani, romanul din emoticoane şi libidoul de Horia Gârbea


Sorin Lucaci. Din semnătura e-mail rezultă că sînteţi Senior Marketing Executive. Ce să facem? Nimeni nu e perfect! Poeziile sînt însă bune şi una merită citată integral, ceea ce şi fac mai jos. Felicitări şi la mai multe!

M-am născut undeva într-un cătun în ucraina/ aproape de cernăuţi/ noaptea vorbeam mult în somn/după ce toată ziua spărgeam baloane rozalii de săpun în/ urechea bunicului/ „atcroite cniga " ţipa mama mereu/ în timp ce eu citeam "suferinţele tânărului Werther"/îi spuneam că n-am chef să-nvăţ/ îl aşteptam pe tata până-şi termina borşul de peşte/pe vremea aceea aveam mult peşte prutul era aproape/şi plecam împreună pe ogredina/ făceam fotografii la minut cu aparatul tatei smena/învăţam câte cinci cuvinte ruseşti pe an/ aveam o copilărie feri ci tă/ atât de ferici tă în cât ne ascundeam emoţiile prin hambare stranii/ mai la vale aveam un lot mare de pământ/ unde cultivam criza de hârtie/ copiii satului ridicau lângă şcoală piramide gigantice/ din borcanele puse pentru iarnă/ într-un colţ al casei înconjurat de toate speciile/ de pisici/ "canarul începea să creadă în binefacerile coliviei"/într-o zi am primit nişte bani de la tata/ eram bucuros/ o să-mi cumpăr oraşul acesta, îi spuneam/ o să vă arăt eu că o să-mi cumpăr oraşul/ e ieftin/ nu costă decât două ruble şi cincizeci/ e frumos oraşul/ văd totul ca-n palmă/mi-ar mai trebui o jachetă/ s-a cam lăsat frigul. (o să-mi cumpăr oraşul acesta).

Lorena Stuparu. Mi se pare ciudat să-ţi răspund la „poşta redacţiei". Doar eşti colega mea de generaţie, de cenacluri juvenile, doctor în filosofie pe deasupra. Îndepărtarea ta de literatură vreo douăzeci de ani a fost provocată de mîna destinului. Ca urmare, n-am sfaturi să-ţi dau în afară de cel ce se impune de la sine: scrie! Prozele „foarte scurte" mi-au plăcut. Sper să găsească spaţiu în revistă, le voi propune, desigur. Pentru plăcerea cititorilor dau un citat cules de un personaj de-al tău din cercetările sale etnologice: «Ursul nostru din Tescani, vă urează la mul?i ani!». Apropo, sper că debutul tău în volum nu se va mai amîna „la mulţi ani". Vine o vreme pentru toate, nu?

Anamaiia Andrei. Tema articolului dvs. e foarte clară: trăim pe fugă şi ajungem la enormitatea de a folosi, chiar pentru declaraţii de dragoste, mesajele sms cu texte prestabilite, gen „I love you too". Încă e bine! În curînd vom scrie numai cu „emoticoane" tip © şi ©. Un autor SF îşi imagina primul roman scris numai cu emoticoane! Scrieţi că, în relaţiile gingaşe: ne grăbim, de la un început tipic la un final inevitabil, perioada de mijloc nu mai e importantă. Noi însă, cei care ştim că în amor tocmai partea de la mijloc e cea mai importantă, să ne vedem de viaţa noastră. Fulgeraţi retoric: Chiar ăsta este locul în care ne aflăm ? Exact, chiar ăsta. Acceptaţi şi căuta-ţi-i pe cei care vă aprobă, sînt destui. Nu vă mai indignaţi. Supărarea creează riduri şi dăunează grav libidoului.

Carmen Tania Grigore. E de apreciat dorinţa dvs., care v-aţi exilat în Anglia, de a vă „apropia de climatul literar de acasă". Vă temeţi că izolarea o să vă îndepărteze de succesul literar în limba maternă. Nu este o regulă! Avem multe contra-exemple ilustre. Versurile trimise au păcate ce nu ţin de acurateţea limbajului. Apar mai ales căderea în banalitate şi o anumită monotonie. Sînteţi conştientă de acest lucru şi încercaţi să le vitalizaţi, dar atunci răsar stridenţe şi absurdităţi. Iată o mostră, nu cea mai rea: eu ştiu că fericirea/ este o hemoragie internă/ care se poate exterioriza/ devastator,/ ultimul suflu fiind/ ca un triumf al sărutului ... Aceste notaţii sînt apoetice. Pot transmite emoţii? Dar cînd forţaţi ieşirea din linearitate, cădeţi peste astfel de grozăvii: într-o noapte mă voi/ preschimba/ într-un felinar,/ îmi voi strânge/ bolile în jur/ ca o minune târzie,/ ochii vor improviza/ un altar/ în care îmi voi aşeza uterul. Citiţi cu voce tare şi veţi auzi cum sună. Nu trebuie să vă preschimbaţi în felinar. Dimpotrivă, căutaţi să rămîneţi dvs. însevă, fără exterioritate şi ostentaţie.

Aştept în continuare textele literare şi opiniile dvs. la adresa e-mail: posta.romlit@gmail.com.