Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Urîtă Olimpiadă de Nicolae Manolescu


Ca să se umple cu vîrf paharul, Olimpiada de la Atena s-a încheiat pentru noi, românii, marţi 31 iulie, cu un spectacol pe TVR 1, regizat de Ionel Stoica, şi cu participarea lui Ion }iriac, preşedintele COR, de un penibil desăvîrşit. Era exact ce ne lipsea după cîteva săptămîni umilitoare pentru o ţară care dădea cîndva tonul în sporturi importante şi a ajuns astăzi să conteze doar pe şansa unor individualităţi sau pe cîte o tradiţie care nu se dezminte. Individualităţile se numesc Oprea, Potec, Urzică, Lipă, Cioncan, Ponor, Roşu, iar tradiţia, singura care se confirmă, este aceea a gimnasticii feminine. Unde sînt handbalul, voleiul sau poloul, unde România era, cîndva, imbatabilă? Ele nu sînt deloc. Şi ce folos că boxul, luptele ori canotajul masculin sînt? Să nu ai nici un participant în optzeci la sută din sporturi este deja alarmant. Şi să obţii contraperformanţe în altele - abandonuri sau rezultate valabile la Cucuieţi - iată un mare semn de întrebare cu privire la situaţia generală a sportului românesc. A fi între primele 15 ţări, din 202 participante, n-ar fi neapărat un lucru rău. Dar, cînd la ediţiile anterioare ale Olimpiadei te numărai printre primele 10, e limpede că nu e nici unul bun. O parte de vină este a COR. Preşedintele COR a avut o atitudine firească şi severă doar fiind vorba despre dopaj. Rigiditatea lui a dat roade. Nici un caz românesc. Doar că Ion }iriac a fost pentru unii mumă, iar pentru alţii ciumă. I s-au văzut simpatiile şi antipatiile cu ochiul liber. în plus, prezenţa la Atena a preşedintelui ţării şi a ministrului de resort (şeful agenţiei, cum se cheamă acum) a transformat spectacolul sportiv românesc într-unul aproape oficial. Gestul secretarului federaţiei de gimnastică de a-şi duce olimpicele la forurile politice, ratînd conferinţa de presă, este scandalos. Altă parte de vină este chiar a oficialilor din sportul românesc: nu se mai face nimic pentru sportul şcolar, nu există destule baze (ce mai poveste şi aceea cu sălile de sport în construcţie!), banii se alocă doar pentru fotbal (nici fotbaliştii noştri n-au fost la Olimpiadă). în schimb, cînd e vorba de festivităţi, aceiaşi oficiali sînt în capul mesei, în locul antrenorilor care au rămas, ei, acasă.

Transmisiile televizate au fost, şi ele, pe măsura participării: mediocre. Comentatorii (unii din studio, de la Bucureşti) vorbeau la nesfîrşit, vrute şi nevrute, îşi mărturiseau unii altora amintirile şi impresiile, uitînd să ne spună ce vedem de fapt pe ecran. Puţine comentarii tehnice: Corina Ungureanu, la gimnastică, o excepţie fericită. La atletism, Gabriela Szabo confunda rezultatele şi alergătorii cu o nonşalanţă neîntrecută decît de felul cum alerga ea însăşi acum cîţiva ani. Strigătele de entuziasm care acopereau bronzul Mariei Cioncan n-au lăsat nici un locşor pentru a fi subliniată evidenta eroare tactică a tenacei semifondiste care a costat-o, cel puţin, argintul. Ca să nu spun că în proba precedentă, Maria a fost împiedicată la propriu şi era să cadă: a pierdut cinci locuri în urma incidentului pe care Andi Vilara nu l-a văzut nici cu colţul ochiului.

Cel mai neplăcut lucru din tablou a fost, la Atena, carenţa spiritului olimpic. Dopajul a explodat. Grecii şi ungurii s-au dovedit cei mai puţin abili în a-l masca. Arbitrajele (în special la box şi la gimnastică, dar şi la înot) au fost uneori tragi-comice. Felul cum a obţinut Ham aurul la individual compus a fost de-a binelea ruşinos. Nota a doua acordată lui Urzică la cel cu mînere, după aceea exagerată acordată laureatului, a trezit zîmbete. Cînd trei arbitri din cinci se regăsesc în toate meciurile unde boxează un Simion (chiar dacă nu e vorba de fraţi, ci doar de o coincidenţă de nume) şi toţi înscriu pe dos punctele, ce să mai zici? La ce bun să suspenzi doi arbitri care n-au apreciat corect nota de plecare la un exerciţiu de gimnastică dacă nu schimbi şi rezultatul eronat? Şi ce vină a avut maratonistul întîrziat de un dement pe care oamenii de ordine - mai numeroşi decît sportivii - nu l-au putut împiedica să-i taie calea?

Altfel, soare, cer albastru, privelişti superbe, tribune mai mereu goale, sporturi fără spectatori (cel puţin o duzină ar trebui eliminate de la Olimpiade), sportivi epuizaţi de efort, plîngînd de bucurie sau de tristeţe, costume naţionale greceşti, imnuri vesele şi triste, steaguri, coroniţe din frunze de măslin, poliţişti, oficiali încliftaţi, preşedinţi, miniştri, VIP-uri, antichitaţi, actualităţi, pe scurt, tot tacîmul.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara