Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
"Va fi fost" de Rodica Zafiu


Gramaticile româneşti constată în genere slaba prezenţă a viitorului anterior în limba actuală. De altfel, acest timp verbal este o formă cultă, livrescă, a cărei prezenţă în sistemul limbii pare să fi fost totdeauna marginală (chiar apariţia fiindu-i tîrzie; originea sa e controversată: după unii lingvişti reprezintă o evoluţie internă, de tip romanic, în vreme ce după alţii ar reflecta o influenţă slavă, manifestată în texte culte). în prezent, perifraza de viitor anterior (formată din viitorul verbului a fi şi participiul verbului de conjugat) este menţinută în fondul pasiv al cunoştinţelor lingvistice ale vorbitorilor mai ales prin şcoală. E important totuşi de precizat că toate aceste consideraţii privesc asocierea dintre o formă şi o semnificaţie temporală: aşa cum am mai arătat şi altă dată, construcţia în sine nu e deloc ieşită din uz, cîtă vreme are valoarea de prezumtiv trecut (exprimînd dubiul, formularea de presupuneri asupra evenimentelor deja desfăşurate). Deşi cu această valoare este în mod clar mai frecventă varianta populară-familiară cu afereză (oare o fi plecat?), nu e rară nici cea cultă, preferată în contexte mai formale, solemne (va fi plecat el oare?).

Construcţia e folosită pentru a indica o acţiune viitoare terminată înaintea unui reper plasat în viitor (eventual, înaintea altei acţiuni): o situaţie oarecum atipică, în măsura în care viitorul - timpul încă nerealizatului - implică trăsături modale de irealitate şi incertitudine. De fapt, cînd apar condiţiile semantice ale acestei utilizări, viitorul anterior e adesea substituit în vorbire fie de viitorul I ("îi vor telefona după ce va ieşi din sală"), fie pur şi simplu de prezent ("o să-i vorbesc după ce termină de scris").

Se întîmplă totuşi ca în limbajul jurnalistic actual să apară din cînd în cînd forme de viitor anterior: cu inerenta preţiozitate a formulării, adesea chiar în construcţii ambigue şi discutabile. Un exemplu relativ recent e absolut corect, dar atrage atenţia asupra faptului că acţiunea posterioară nu trebuie să fie neapărat exprimată tot printr-un viitor (ci, ca aici, printr-un conjunctiv): "telefoanele s-au mai potolit, dar nu este exclus ca ele să abunde din nou în următoarele zile, după ce premierul va fi făcut publică lista departamentelor desfiinţate şi comasate" (Evenimentul zilei = EZ 2318, 2000, 11). Oarecum asemănător e cazul citatului "La ora la care dumneavoastră citiţi ziarul, artistul va fi şi părăsit România" (România liberă = RL 1236, 1994, 2). Forma citiţi e nu atît un prezent cu valoare de viitor, cît una dintre strategiile prin care scriitura jurnalistică creează sentimentul actualităţii maxime şi reduce distanţa dintre timpul redactării şi timpul lecturii: fiind un prezent autentic pentru cititor, dar un viitor pentru ziarist. Trecerea de la perspectiva cititorului (prezentul citiţi) la cea a autorului textului (viitorul anterior va fi părăsit) e o ruptură, dar care nu pare a deveni o incoerenţă.

Cred că ar mai trebui formulată o "regulă de întrebuinţare" actuală a formei. Tendinţa generală este de a evita contextele ambigue, cele în care ar fi posibilă atît interpretarea ca viitor anterior, cît şi cea ca formă de prezumtiv. De obicei, prezumtivul e proiectat clar pe un fundal de trecut; în plus, semnele dubiului (modalizatori de tipul probabil, poate, marca interogativă oare) sînt recurente: "Probabil că mulţi dintre dumneavoastră se vor fi mirat cînd au auzit că..." (Academia Caţavencu = AC 41, 1999, 4); "mulţi ... vor fi ajuns poate la această concluzie" (EZ 14.06.2000). în absenţa acestor indici suplimentari, forma e în-tr-o oarecare măsură derutantă: "Prin asemenea creşteri, aşa cum prevăzusem, lucrurile se vor fi complicat încă şi mai şi" (RL 3617, 2002, 4).
O dovadă a redusei întrebuinţări a timpului o constituie şi identificarea fantezistă cu o construcţie care ar avea parţiale similitudini cu unele perifraze temporale din limba veche; formularea voit arhaizantă e ironică, dar paranteza pare să exprime o convingere gramaticală sinceră: "În legătură cu plecaţii în deşert, să sperăm că, la ora la care citiţi acest răspuns, ei se vor fi fost întors! (De multă vreme n-am mai folosit viitorul anterior.)" (AC 23, 2000, 12).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara