Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Aniversare:
Valeria Guţu Romalo, rigoare şi subtilitate de Rodica Zafiu


În lumea ştiinţifică, aniversările sînt în bună măsură ritualuri de reafirmare a identităţii fiecărei discipline – cu tradiţii şi metode, şcoli şi discipoli, polemici cordiale şi bătălii tenace – prin personalităţile sale reprezentative; sînt, în acelaşi timp, încercări de a dezvălui ceva despre omul din umbra unui discurs care rămîne pentru majoritatea cititorilor aproape impersonal. Cu eleganţa şi echilibrul dintotdeauna, Valeria Guţu Romalo se apropie de un moment aniversar dintre cele mai emoţionante, de o vîrstă incredibilă pentru profesoara mereu tînără, dar şi cifră în care e înscris, simbolic, prestigiul unei impecabile autorităţi ştiinţifice. Printre atîtea posibile reprezentări ideale ale lingvistului, nu cred că sînt multe, în istoria disciplinei, care să se fi încarnat la fel de bine într-o persoană, impunînd spontan respect şi admiraţie, devenind un reper pentru generaţii de studenţi şi pentru specialiştii de orice vîrstă. Formula ireproşabilă a autoarei este alcătuită din curiozitate fără patimă şi exagerare, rigoare, subtilitate intelectuală şi umor tolerant; li se adaugă, în ipostaza profesorului, claritatea în expunere şi spiritul de sinteză. Scrierile Valeriei Guţu Romalo – cărţi şi articole – sînt demonstraţii ale unei metode fundamental ştiinţifice, învingătoare dincolo de mode şi şcoli, pentru că porneşte de la necesitatea profundă de a redefini termenii şi de a înţelege contextul, disociind şi delimitînd accepţiile curente, indicînd cu onestitate limitele interpretării, sintetizînd istorii întregi în cîteva fraze echilibrate, clarificînd astfel „starea actuală a problemei” şi aducînd întotdeauna o viziune nouă asupra lucrurilor. Un aliaj de metodă, esprit de finesse şi artă a argumentării din care, oricare ar fi subiectul, cititorul ştie că trebuie să se aştepte la o clarificare şi o reaşezare a lucrurilor într-un tipar logic şi convingător. Valeria Guţu Romalo este unul dintre principalii reprezentanţi ai structuralismului lingvistic care a produs, în anii ’60-’70, descrieri moderne, precise şi detaliate ale limbii române. Cîteva lucrări fundamentale – Morfologie structurală a limbii române (1968), Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări (1972) -, ori, în colaborare, Structura morfologică a limbii române (1967, alături de Iorgu Iordan şi Alexandru Niculescu), şi Limba română contemporană (1974) – au schimbat spectaculos discursul teoretic din gramatica românească, pe care au marcat-o definitiv prin contribuţii interpretative (statutul articolului hotărît ca morfem al determinării, clasificarea sintagmatică a verbelor, semiauxiliarele de mod şi aspect etc.). Numeroase studii şi articole ulterioare analizează chestiuni teoretice şi tipologice esenţiale: categoriile gramaticale – gen, caz, număr -, caracteristicile flexiunii româneşti, evoluţia substantivului etc. (ar fi de mare folos reunirea lor în volume: ni se pregăteşte vreo surpriză pentru viitoarea aniversare?). Publicul cel mai larg l-a avut desigur Corectitudine şi greşeală, volum apărut în 1972 şi reeditat în 2000, într-o nouă versiune, actualizată. Cartea reprezintă de fapt o altă direcţie a intereselor ştiinţifice ale autoarei, pentru care analiza morfosintactică riguroasă e completată de atenţia pentru semantica lexicală, iar studiul sincronic se deschide către înţelegerea evoluţiei limbii în contextul ei comunicativ, în diversitatea ei stilistică şi socio-lingvistică. Tendinţele limbii sînt plasate întotdeauna în cadrul unei discuţii teoretice subtile, care analizează raportul dintre normă şi deviere, dintre direcţiile de evoluţie şi erorile propriu-zise, dintre obiectiv şi subiectiv. Volumul – încadrabil în seria cărţilor importante despre starea şi tendinţele limbii (ale lui Iorgu Iordan şi Alexandru Graur), e singurul care oferă o imagine a limbii române standard din deceniile al şaselea şi al şaptelea, marcate de trăsăturile stilistice ale registrului oficial, dar continuînd în bună măsură evoluţiile sale fireşti. După 1989, Valeria Guţu Romalo a descris „limba de lemn” a deceniilor trecute, dar şi cele mai noi mode lexicale (a manipula, consens, vizavi etc.), cu plăcerea de a vedea că unele dintre tendinţele pe care le-a semnalat anterior au fost continuate, în vreme ce altele au fost contrazise de schimbările socio-culturale profunde ale ultimului deceniu; a intervenit cu competenţă şi fără rigiditate şi în discuţiile asupra ortografiei sau în cele despre „limba moldovenească”. În cea mai bună tradiţie a marilor personalităţi cărora nimic din ceea ce e lingvistic nu le e străin -, dar poate spre surprinderea celor care o fixau într-o imagine excesiv aulică şi abstract-teoretică - a descris argoul (într-o perioadă în care subiectul era tabu) sau comentariul sportiv, caracterizînd recent „stilul relaxat” al românei actuale. Cercetarea dialogului – cu ambiguităţile sale contextuale - apare ca o completare firească a descrierii riguroase a structurii gramaticale a limbii. Ar mai fi multe de amintit; de la gestul simbolic al excelentei ediţii filologice din Gramatica românească a lui I. Heliade Rădulescu, pînă la actualitatea imediată a celei mai noi gramatici în pregătire...

... Dar chiar în simpla evocare a aniversării, ceva din spiritul maiorescian al sărbătoritei (“Arta vieţei? rezervă, discreţiune, cumpătare, în genere negaţiune şi în rezumat abnegaţiune”) parcă ne opreşte să folosim cuvinte mari, fraze solemne sau doar expansive. Cercetarea continuă, curiozitatea ştiinţifică e mereu vie, scrisul autoarei continuă să ne aducă surprize. În spatele discursului obiectiv şi impersonal stă un stil uman profund autentic; adevăratul miracol e firescul cu care se impun aparenta simplitate, bunul gust şi rafinamentul intelectual: producînd construcţia culturală şi ştiinţifică cea mai solidă.