Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Teatru:
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal de Luminiţa Voina-Răuţ


Aeronava Boeing încearcă de şase ori să aterizeze în Ciudat de Mexico, într-un târziu izbuteşte; aeropotul miroase teribil a kerosen, un panou te învaţă cum să lupţi împotriva febrei aftoase, un personaj aidoma celor din telenovele întâmpină echipa Unchiului Vanea a Teatrului Bulandra. Mexicul întreg celebrează cea de-a 30-a ediţie a Festivalului Internaţional Cervantino, festival de teatru, dans, muzică, desfăşurat pe toată luna octombrie, cu sediul principal în Guanajuato.

Primul nostru popas e aşadar Guanajuato. Oraşul, al cărui nume Guanaxhuato înseamnă "loc muntos al broaştelor" este renumit prin minele sale de argint şi aur, prin splendida sa arhitectură barocă şi churriguerescă - creaţii ale arhitectului spaniol José Benito Churriguera, ca Templul Valenciana sau Bazilica Nuestra Señora de Guanajuato - prin construcţiile sale neoclasice, ca Teatrul Juárez, dar şi prin Festivalul Cervantino, care în luna octombrie a fiecărui an reuneşte artişti din toate colţurile lumii. Teatrul Principal găzduieşte în 10, 11 şi 12 octombrie primele trei reprezentaţii. Până atunci avem ocazia să ne familiarizăm cu atmosfera aparte, care degajă o anumită poezie şi să încercăm să înţelegem sufletul viitorilor spectatori.

O reţea de tunele ajută la fluidizarea traficului, maşinile numite invariabil "camiones" seamănă cu autobuzele noastre din anii '50, casele din centru, deşi viu colorate sunt multe într-o stare de avansată degradare, oamenii beau sucuri şi lapte din pungă, cu paiul, stau pe jos la taclale, la masă eşti întrebat dacă te interesează "la lectura de tu rostro" (să ţi se ghicească în trăsăturile feţei), magazinele de îmbrăcăminte seamănă cu cele de second hand de la noi, deşi mărfurile sunt noi. Şi încă un lucru interesant: clădirea Universităţii din Guanajuato găzduieşte doar rectoratul şi birourile administrative, facultăţile îşi au sălile de curs în mânăstiri şi locaşuri bisericeşti; în urma unor sângeroase războaie civile care au zguduit istoria Mexicului, Biserica şi-a pierdut din autoritate şi din proprietăţi.

Regizorul rus, Yuri Kordonsky, stabilit în Statele Unite a venit la Guanajuato: revedere emoţionantă cu actorii, cu tehnicienii, cu piesa după mai bine de 17 luni; scenografa Elena Dmitrakova, venită şi ea de departe, din St. Petersburg mai revăzuse Unchiul Vanea în urmă cu un an la Festivalul Uniunii Teatrelor de la Palermo. Regizorul şi trupa sunt invitaţi apoi la o conferinţă de presă, Kordonsky mărturiseşte ziariştilor mexicani cât de fericită a fost întâlnirea cu Teatrul Bulandra, cu actorii săi profesionişti, cum l-au "citit" împreună pe Cehov - pe care el îl monta pentru prima oară - şi cum l-au descoperit apoi, fără a-şi fi dorit o singură clipă să iasă el în evidenţă, ca viziune sau ca prezenţă. Întrebat despre sistemul de lucru american, Kordonsky a afirmat că în Statele Unite calitatea e sacrificată în favoarea timpului, banii obligându-i pe dramaturgi să scrie o piesă în două săptămâni, iar pe regizor s-o monteze în patru, ucigând astfel teatrul.

El Roperto de Guanajuato scria: "Unchiul Vanea - o poveste universală, dezvăluie în această montare acele temeri străine care ne fac să revenim asupra propriilor noastre spaime, lăsând să se audă acele voci care ne strâng şi ne sufocă, evocându-ne momentele în care sufletul se simte tulburat... Acest Unchiu Vanea al românilor ne apropie febril de iubirile noastre, de destinul nostru sau de momentele în care bătăile inimii ne scapă de sub control."

Al doilea oraş în care poposeşte Unchiul Vanea e Querétaro.

Fondat de populaţia chichimeca, numele său s-ar traduce ca "loc stâncos". În 1531, după o luptă sângeroasă între această populaţie şi spanioli, oraşul este cucerit, iar apogeul artistic, social şi cultural este atins în secolul XVIII când se construiesc edificii ultrabaroce ca Templul San Augustin, Casa de la Marquesa şi Mânăstirea Santa Clara. Simbolul internaţional al oraşului îl constituie apeductul, construcţie monumentală a marchizului de la Villa, prin care se aducea apă între 1726 şi 1738. În 1810 Queretaro a fost centrul conspiraţiei şi leagănul independenţei Mexicului. Tot aici, după triumful Republicii în 1867, s-a pus capăt celui de-al doilea Imperiu Mexican, prin împuşcarea împăratului Maximilian de Austria. În prezent, centrul istoric al oraşului, declarat patrimoniu al umanităţii, pune la dispoziţie călătorului 460 de ani de istorie prin monumentele, templele şi palatele sale, făcând din Queretaro unul dintre cele mai frumoase oraşe coloniale ale ţării. Oraş care în 2010 va găzdui Expoziţia Universală.

Casele sunt mai îngrijite ca în Guanajuato, se simte bunăstarea în maşini, în clădiri, în hainele oamenilor. În librării, descoperim cu emoţie ultimul roman al scriitorului columbian Gabriel García Márquez: Vivir para contarla ("Să trăieşti ca să-ţi povesteşti viaţa"). Aflăm că s-a stabilit în Mexic, unde şi locuieşte de câţiva ani, că duce o viaţă discretă, că a plecat definitiv din Columbia, unde ar fi fost ameninţat cu moartea.

Teatrul care ne găzduieşte singura reprezentaţie, pe 15 octombrie, se numeşte Teatro Mexicano del Seguro Social. Regăsim imaginea finală, cu chioşcul cald luminat şi cei nouă protagonişti cehovieni, într-un afiş înalt într-o piaţetă liniştită, în faţa Templului Santa Cruz, la intrarea în teatru. Biletele se vând cu o oră înainte de începerea spectacolului. Oamenii au o energie debordantă, glumesc, dansează pe stradă, stau jos pe trotuar, sunt la coadă. E un public cald în Querétaro, se râde mult, dar sunt şi tăceri, care te îndeamnă să reflectezi.

Scrie Mexico Hoy: "Trupa românească a impresionat publicul. Actorii sunt perfect integraţi în spectacol prin dialoguri, prin psihologia personajelor, prin naturaleţe. Este o montare care, în pofida tragediei şi a melodramei asumate, ne permite să-l cunoaştem pe Cehov ca umorist al condiţiei umane, fiindcă Cehov râde de societatea din vremea lui, ironizând-o, cu un singur scop însă: de a ne face să reflectăm asupra ei prin intermediul teatrului de bună calitate".

În fine, ajungem în capitală, în uriaşul conglomerat care se întinde pe o distanţă de 80 km., având o populaţie de 25 milioane de locuitori. Există în Ciudat de Mexico un loc de întâlnire a celor trei culturi: un templu aztec (aztecii fondând oraşul Mexico Tenochtitlan în 1325), o biserică catolică construită - cu piatra templului aztec - de cuceritorii spanioli în 1521 şi edificiile moderne, ridicate în secolul nostru. Chiar în acest loc, în octombrie 1968, an al mişcărilor studenţeşti, peste o mie de studenţi au manifestat împotriva guvernului; au fost omorâţi, a doua zi, piaţa era curăţată, presa şi televiziunea n-au pomenit nici un cuvânt despre incident şi la puţin timp începeau Jocurile Olimpice, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Unchiul Vanea a fost programat pe 18 şi 19 octombrie în Teatro de la Ciudad, un teatru frumos, cu o capacitate de peste 1000 de locuri, renovat şi inaugurat în aprilie 2002 în prezenţa marelui tenor Placido Domingo. Teatrul, situat pe una din arterele centrale ale oraşului, unde se fac reparaţii stradale - nu departe de Palacio de Bellas Artes, construcţie care îmbină stilul art nouveau şi art deco - te obligă la o lungă plimbare pe jos, de la hotel.

Descoperi astfel Zona Rosa, un cartier aristocratic, în stil european, cu magazine luxoase, cu terase şi localuri în care se aud cântece de Chabela Vargas sau Vicente Fernandez şi unde mâncarea picantă este servită cu faimoasele turte de porumb tacos şi o băutură tradiţională, tequila sau pulque. Apoi Zocalo, nume popular al Pieţii Constituţiei, spaţiu central dominat de Catedrala oraşului, construcţie ce combină stilul gotic, renascentist, manierist, baroc şi neoclasic. Tot aici se află şi prima Universitate din America, fondată în 1551, Curtea de Justiţie şi Palatul Naţional, împodobit cu picturi de Diego Rivera.

Traficul este inimaginabil, se circulă în autobuze, maşini, taxiuri - mici Volkswagen-uri gri şi verzi - biciclete şi lectici. Sunt poliţişti la fiecare 500 de metri, câte patru, înarmaţi cu puşti mitraliere, poliţişti care te sfătuiesc să nu întârzii pe anumite străzi şi mai ales să nu foloseşti taxiul. Aflăm ulterior că în taxiuri se produc peste 200 de răpiri zilnic, că se produc jafuri în plină zi, că au fost omorâţi chiar diplomaţi. Un adevărat Babilon modern. În el încap de toate, şi casele de paiantă ale celor care locuiesc ilegal, şi bătrânii care dansează salsa şi merengue în parcul Ciudadelei, şi oamenii care vând poncho-uri şi sombreros. Şi zgârie-nori şi arene de coridă şi teatre.

Se montează decorul, se aranjează banda pe care se va proiecta textul traducerii, se fac luminile, pentru o mai bună acustică, se instalează discret un microfon. Sunt ultimele emoţii, actorii se pregătesc, publicul intră, lojile sunt pline, începe o nouă reprezentaţie a Unchiului Vanea.

Fabuloasă experienţă, acest Cehov în Mexic...