Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cartea de critică literară:
versantul soft de Irina Petraş

Constantina Raveca Buleu, Critică şi empatie, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2017, 246 pag.

noua carte a Constantinei Raveca Buleu ar putea fi considerată varianta soft a privirii sale critice. Asta fiindcă ea este deja cunoscută şi recunoscută pentru proiectele sale majore (Cornel Ungureanu), pentru „talentul şi erudiţia” cu care le împlineşte (Horia Gârbea), pentru „vocaţia erudită de tip universitar, combinată cu o disciplină bibliofilă de esenţă constructivă, sistematizatoare, caracteristică pentru un om cu har şi chemare pentru actul peren de cultură” (Ştefan Borbély), pentru „curiozitatea intelectuală mereu vie, claritatea gândirii, larga deschidere bibliografică şi, nu în ultimul rând, expresivitatea foarte personală a stilului” (Caius Dobrescu). Am numărat eu însămi cărţile ei la capitolul „Cărţi de învăţătură”, adică acelea în care gândul deţinătorilor de instrumente ale analizei profunde şi ale sintezei suple dau lumii (literare/culturale) o temă, iar aceasta se supune, ascultă. Cărţi în care identificam „indiferenţa la eveniment” (înţeles, acesta, ca non-eveniment, ca simplu accident istoric) pentru a accede la esenţă, construcţia echilibrată care face efortul subtil şi expresiv de a înţelege universul literaturii/culturii. Cercetător ştiinţific la Filiala clujeană a Academiei Române, cu stagii de cercetare în universităţi din Occident, ea este autoarea unor volume impresionante prin informaţie, capacitate de cuprindere şi sistematizare, prin conexiunile multiple pe care le pune în pagină, deopotrivă pedant şi dezinvolt: Reflexul cultural grec în literatură (2003), Dostoievski şi Nietzsche. Congruenţe şi incongruenţe (2004), Patru eseuri despre putere. Napoleon, Dostoievski, Nietzsche şi Foucault (2007), Paradigma puterii în secolul al XIX-lea (2011), Voinţa de putere sub semnul Ideii Europene (2012). Toate acestea ar putea fi considerate versantul hard al privirii sale critice, cronica literară adăugându-se ca necesar intermezzo soft. Mărturiseşte ea însăşi: „În economia vieţii mele intelectuale, cronica literară reprezintă un exerciţiu de realitate/ actualitate ideală, generator de reacţii suprapuse, cu reverberaţii multiple, în care raţionalitatea şi empatia funcţionează într-o sinergie variabilă. Înregistrată în primă fază ca o practică disruptivă în raport cu proiectele mai ample, iscate din obsesii culturale şi marcate de distanţă, aceasta mă aruncă într-o actualitate literară implacabil fragmentară la palierul receptării, faţă de care curiozitatea intelectuală şi fascinaţia trebuie să-şi găsească rezolvări de scurtă respiraţie, disciplinat formulate”. Se află în carte comentarii despre „criticii, eseiştii şi teoreticienii, precum Silviu Lupaşcu, Mircea Muthu sau Mircea A. Diaconu, maeştrii reali sau de bibliotecă, spre care mă întorc de fiecare dată cu un amestec de empatie şi impuls ordonator, de interes pentru jocul intelectual al ideilor şi apetenţă teoretică”, dar şi „prozatorii şi poeţii, dintre care merită amintiţi Octavian Paler, Caius Dobrescu, Ion Vianu, Mihai Zamfir, Varujan Vosganian, Gabriel Chifu, Ion Zubaşcu, Lucian Vasiliu sau Gellu Dorian, în abordarea creaţiei cărora admiraţia şi respectul se conjugă cu intensitatea cufundării în teritorii ficţionale şi lirice de certă valoare”.

E de spus imediat că „uşurătatea” soft e doar aparentă. Şi în cronicile literare, tânăra cercetătoare pune la bătaie, desfăşurat şi convingător, un instrumentar complex, nuanţat, diversificat. Autorii şi cărţile lor au parte de lecturi pe cât de serioase, pe atât de calde. La Silviu Lupaşcu (Despre sfinţi şi asini. O istorie a ideilor) întâlneşte „un spirit exigent, care îşi trăieşte cu o voluptate controlată incursiunile savante în exegeze ultraspecializate şi îşi construieşte studiile uzând de o hermeneutică suplă şi de un discurs captivant”. Ion Vartic (Bulgakov şi secretul lui Koroviev) apare „manipulând abil datele biografice, sugestiile livreşti, demonologice, religioase, esoterice” într-o „pledoarie pentru un histrionism terapeutic, creator şi vital”. În cărţile despre balcanism, teritoriu în care e expert necontestat, Mircea Muthu pledează „pentru recunoaşterea complexităţii balcanismului şi pentru ignorarea stereotipiilor negative care au obturat recunoaşterea componentei sud-est europene în configurarea identităţii noastre”. Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită şi tot de el povestită e „o epopee secvenţială savuroasă, personală şi personalizată, desfăşurată în pagini minunat scrise… pigmentate cu poezie şi emanând un interesant iz de jurnal excentric”. Descrie cu atentă aplecare asupra textului şi cu instrumente de calitate „magia povestitorului” la Varujan Vosganian, „rafinamentul şi erudiţia” la Paul Cornea, îl descoperă pe Nicolae Manolescu în „modulaţiile critice ale lui Ion Bogdan Lefter”, îl situează pe Mihai Zamfir între „cultură şi fericire”. În toate – prezentarea editurii are dreptate –, „respectul pentru actul de cultură şi pentru responsabilitatea scrisului”.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara