Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

versuri:
Versuri - Mihai Kantzer de ---

Peisaj de iarnă cu capcană pentru păsări

Am renunţat de mult să-mi imaginez ce se va întâmpla cu materia
Este un semn că m-am împăcat cu ideea
În cele din urmă, vor rămâne doar micro-organisme rezistente
Mai rezistente ca noi, ne spun cercetătorii americani
Am încetat să mai îmi fac speranţe că voi fi clonat
Măcar o parte a creierului meu să depună mărturie
În faţa viitorilor paleontologi
Ce vor dori să afle cum privea lumea un homo sapiens dintr-o ţară din est
Aria lui Broca mă va da de gol
Că îmi plăceau clătitele cu dulceaţă de nuci amare
Şi serile de blues, poezie şi jazz
În Bucureştiul îngheţat, când căutam un loc călduţ la picioarele tale
Ca un şarpe încolăcit în jurul prăzii, fremătând de plăcere
Am decis să nu mai dau atenţie încălzirii globale
Din ziua în care RADET-ul a oprit agentul termic
Îţi aminteşti cum făceam piruete împreună în baie nopţi de-a rândul
Nebuni ca în peisajele hibernale ale lui Bruegel cel Bătrân
Aşteptând pe (alt)cineva să întoarcă discul
Noi eram prea concentraţi să fie totul perfect.


Anotimpuri aparente

Poate ai observat, anotimpurile trec în fugă prin oraşul nostru
Nu lasă urme, doar câteva poze pe Facebook
Se păstrează un timp în Cloud, apoi dispar fără urmă
Rămân doar aşa, în mintea noastră
Îmbibată de alcool, fără o adresă precisă
În aburii ce se ridică după lăsarea întunericului
Iată, vara a trecut!, ţi-am zis
Şi nu am observat niciunul când s-a crăpat de ziuă
Nimeni nu s-a sinchisit să dea stingerea
Prietenii au simţit că se termină proviziile şi s-au mutat
Într-un loc mai sigur, departe de capcanele fiscului
Noi am rămas să ne facem declaraţii de dragoste
Deşi amândoi ne gândeam la altceva.


Globalizare

De ce să mai ţin secretă combinaţia genomului meu?
Am spoit toţi pereţii acasă cu formula rezultată
I-am invitat pe oaspeţii mei să o transcrie metodic
În carneţelele lor negre de buzunar
Să se inspire din ea pentru viitoarele proiecte
În fond, eu mă insinuez târziu, meritul este modest
Atâtea generaţii şi-au lăsat amintiri în această formulă
La care fiecare a contribuit cu ceva
Încet şi sigur ca într-un furnicar disciplinat
Ce iese la suprafaţă în amurg să cunoască lumea
Nimeni nu se mai aştepta, reflexele erau anesteziate
Fructul discret al diviziunii muncii organizate
De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi
Aşa se spunea cândva
Nu bănuiam pe atunci efectele globalizării
Se insinuau perfid la marginea cartierului nostru
Nimeni nu ne-a anunţat, am aflat singuri, mult mai târziu,
Eram deja prea obosiţi să mai discutăm despre asta.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara