Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Contrafort:
Vor dispărea librăriile? de Mircea Mihăieş

In ultimul deceniu şi jumătate, în România s-au închis mii de librării. Mii. N-am nostalgia comunismului şi nu m-au sedus ambiţiile sale de-a deschide în fiecare sat dacă nu o librărie, măcar un punct de vânzare a cărţii. Nu cred că în felul acela se răspundea unei nevoi culturale: tot de ideologie era vorba. Am vizitat suficiente librării săteşti pentru a şti despre ce vorbesc. Cărţile cu adevărat bune erau de negăsit, iar titlurile de succes înlocuite de cărţile servitorilor regimului. Era cu totul improbabil ca intrând într-o astfel de librărie să dai peste altceva decât romanele indigeste ale lui Lăncrănjan, Dinu Săraru, Platon Pardău şi ale eternei clientele a editurilor "departamentale". Nicuţă Tănase, Aurel Baranga, V. Em. Galan, Marcel Breslaşu, Lucia Demetrius, Demostene Botez şi-o întreagă pleiadă de activişti cu pana constituiau coloana vertebrală a librăriilor deschise de dragul statisticilor. Tot cărţile lor populau şi tristul univers al băcăniilor sau al "magazinelor universale" de la ţară.

Fără să intereseze pe nimeni, aceste cărţi totuşi se vindeau. Cum? Prin achiziţionarea de către şcoli, pentru a fi oferite elevilor drept premii la sfârşit de an. Înmulţiţi câteva zeci sau sute de astfel de exemplare din fiecare şcoală cu numărul localităţilor din ţară şi veţi ajunge la cifre impresionante. Beneficiare la fel de harnice erau bibliotecile, organizaţiile sindicale sau "obşteşti" (a femeilor, a pensionarilor, a invalizilor de război etc.), cooperativele meşteşugăreşti care, la anumite intervale, ofereau membrilor - în urma directivelor de "luminare a poporului" - cărţi pe care altfel nu le-ar fi cumpărat nimeni, ba chiar şi bisericile! Aşa se face că, pe nebăgate de seamă, în orice casă intrai era imposibil să nu găseşti măcar unul din titlurile-standard ale epocii: Bărăgan, Cetatea de foc, La cea mai înaltă tensiune, Şoseaua Nordului, Desculţ, Mitrea Cocor, Moartea unui artist, Mielul turbat şi-atâtea altele.

Nu am, aşadar, iluzii în privinţa eficacităţii sistemului generalizat de librării. După cum n-am nici o iluzie privind "bibliotecile ambulante", improvizate în autobuze ca vai de lume. Ele făceau turul zonelor "defavorizate", în speranţa deşartă că gospodina care trebăluia pe lângă coteţ şi cooperatorul al cărui punct-terminus, după ziua de muncă, nu era neapărat casa, ci bodega din centrul satului, chiar aveau o vibraţie la oferta de staruri ale stalinismului triumfător.

Lăsând trecutul de-o parte, să revenim în prezent. O recentă vizită la New York a adăugat elemente angoasante mai vechilor mele spaime privind cartea. }in să precizez că nu cred într-o criză a cărţii, ci în criza canalelor de difuzare. Sunt sigur că, pe cap de locuitor, numărul volumelor a crescut în ultimii cincisprezece ani. Diminuarea tirajelor a fost înlocuită de diversificarea fără precedent a titlurilor. Cataloagele editurilor gem de noutăţi, rafturile librăriilor se surpă sub greutatea ofertei, iar numărul celor pe care-i vezi răsfoind cărţi în librării nu e deloc neglijabil.

Şi atunci, unde e criza? La orizont. Pe zi ce trece, discrepanţa între cei care intră în librării şi cei care cumpără efectiv cărţi creşte. Dar asta nu înseamnă că se diminuează dramatic şi numărul cărţilor vândute. Explicaţia e simplă: din ce în ce mai mult, librăriile devin - cel puţin în America - un fel de show-roomuri, locuri în care oamenii se informează asupra noutăţilor. Când e vorba de cumpărat, marii furnizori de servicii online, precum amazon.com sau barnesandnoble.com, atrag o clientelă în creştere exponenţială. Am văzut cu ochii mei oameni care, în marile librării new-yorkeze, comandau direct din faţa raftului, pe telefonul-computer, cartea pe care tocmai o răsfoiau. După încheierea ritualului, o puneau la loc şi plecau satisfăcuţi, ştiind că în cel mai scurt timp îi va sosi prin curier acasă.

Diferenţa semnificativă de preţ - care poate ajunge până la o reducere de patruzeci la sută din valoare - între cartea cumpărată în librărie şi aceea comandată pe internet, plus viteza aproape inimaginabilă a livrării la domiciu (de regulă, comanda făcută azi e onorată mâine) explică spectaculoasa evoluţie. În România, editurile mari au înţeles că locul librăriilor propriu-zise va fi luat de ghişee virtuale şi, din câte ştiu, comanda prin internet începe să fie una demnă de luat în seamă - de zece până la cincisprezece la sută din totalul cărţilor vândute. Rămâne, însă, o problemă majoră. Deocamdată, singurul actor capabil să asigure o distribuţie la nivel naţional e Poşta Română. Rostind acest nume, invoc tot ce înseamnă scleroză, lentoare, incapacitate de a te ridica la solicitările unei societăţi dinamice. Cât priveşte preţurile prohibitive, nu mai trebuie să adaug nimic.

Acest impediment obiectiv ar putea fi măcar diminuat, dacă nu înlăturat, prin construirea unor mari depozite de cărţi în zone strategice ale ţării. S-a încercat o astfel de formulă pe la mijlocul anilor '90, când Fundaţia Soros a finanţat un proiect-pilot, care viza construirea unor depozite specializate, achiziţionarea de camioane şi aparatură electronică. Ca de obicei, în ciuda entuziasmului iniţial, lucrurile s-au terminat jalnic. Intrat pe mâna unor "întreprinzători", din marele proiect a rămas fumul, iar sumele investite au dispărut o dată cu indivizii care se oferiseră să ducă lucrurile la capăt. Cred că poliţia îi caută şi azi, cu binecunoscutul ei entuziasm.

E o fatalitate, aşadar, ca în perioada următoare românii să-şi procure cărţile mai ales din librării. Iar acestea să beneficieze de-un surplus de reclamă. Revistele literare şi paginile de cultură ale ziarelor, aşa mălăieţe cum sunt, duc greul situaţiei. Ar fi însă obligatorie implicarea televiziunii. Rolul ei ar putea fi decisiv. N-am să dau exemplul show-ului (de altfel, execrabil) al faimoasei Oprah Winfrey. Recomandările acesteia au condus şi conduc în continuare la vânzări în masă, chiar dacă titlurile recomandate n-au întotdeauna de-a face cu valoarea. Dar e limpede că un ajutor substanţial ar putea veni doar din această direcţie.

Problema e planetară. De curând, "indolentul" Frédéric Beigbeder propunea rechemarea la televiziunea publică franceză a lui Bernard Pivot şi resuscitarea emisiunii sale clasice, "Apostrophes". Formula lui Pivot, care aduna în jurul grămezilor de cărţi "intelectualii inteligenţi şi romancierii angoasaţi", a fost un veritabil succes. Şi nu numai în Franţa. Acum doi ani, televiziunea publică de la noi a propus o emisiune de promovare a cărţii ce s-a bucurat de un neaşteptat succes. Se numea "Lumea citeşte" şi era moderată de Ioan T. Morar într-o modalitate care l-ar fi sedus şi pe Beigbeder, cel care aşteaptă ca într-un astfel de produs să intre "la gourmandise, la courtoisie, la perspicacité, le respect, l'accessibilité". În urma unei cabale joase, această pată de culoare culturală a fost scoasă din program. Cât priveşte celelalte emisiuni construite în jurul cărţii - între care "Înapoi la argument", a lui H.-R. Patapievici -, ele sunt dinainte condamnate la marginalitate, prin programarea pe un canal faimos pentru rating-ul nesemnificativ, "TVR Cultural". Chiar atunci când beneficiază de-o televiziune cu audienţă şi de-un erou plin de farmec, precum Dan C. Mihăilescu şi a sa "Omul cu cartea", ora de emisie e total nefericită.

Confiscate de politicieni şi de sinistre desanturi ale semănătorilor de furtună, televiziunile centrale nu dau nici un semn că o emisiune culturală de impact mai e posibilă. Pe de altă parte, nici nu ne putem iluziona că o simplă emisiune de televiziune ar putea fi îngerul salvator al cărţilor publicate în România, şi mai ales al scriitorilor români. Bine făcută, cu inteligenţă, cu şarm, fără părtinire şi fără grobianismele ce intră în reţeta obligatorie a oricărei emisiuni de televiziune de pe Dâmboviţa, ea ar putea măcar încetini - vorba lui Beigbeder - scăderea dramatică a interesului pentru carte a românului.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara