Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Comentarii Critice:
Window-shopping de Alex Goldiş

Andrei Dósa, American Experience,
Editura Cartea Românescă,
Bucureşti, 2013, 64 pag.

România literară Edestul de evident pentru cine a urmărit literatura ultimei generaţii că valului extraordinar de debutanţi în poezie din preajma anilor 2000 – avându-i protagonişti pe Marius Ianuş şi Constantin Acosmei, pe Dan Sociu şi Ştefan Manasia, pe Radu Vancu şi Claudiu Komartin, pe Dan Coman şi Ruxandra Novac – nu i-a corespuns un boom pe măsură în a doua parte a deceniului, ca şi cum robinetul debutanţilor de calitate s-ar fi închis temporar.

Explicaţii ar fi destule, dacă ţinem neapărat să scoatem din calcul „superstiţia” talentului literar înţeles generaţionist, ca energie obscură care irumpe la un moment dat şi se consumă rapid. Mai realist ar fi să spunem că de vină pentru reculul debutanţilor remarcabili e relativa stabilizare a câmpului literar: un nou val generaţionist e mai puţin probabil azi tocmai pentru că, spre deosebire de anii ’90, editurile încurajează – ba chiar curtează! – literatura tânără, nemailăsând loc defulărilor colective. Debuturi simultane excepţionale nu prea mai au cum să apară din simplul motiv că nu mai avem „literatură tânără de sertar” – adică autori triaţi şi nevoiţi să aştepte măcar doi-trei ani până la publicare. Fapt paradoxal pe timp de criză, cererea editurilor e mai mare decât oferta. Cartea Românească, Casa de Editură Max Blecher, Casa de Pariuri Literare, Charmides sau Tracus Arte sunt doar câteva dintre editurile aflate în concurenţă tensionată pentru literatura tânără. Există, apoi, destule semnalmente că a dispărut şi miza polemicii cu generaţiile anterioare, de vreme ce chestiunea libertăţii limbajului şi a moravurilor în literatură nu se mai pune. „Douămiiştii” le-au cam încercat pe toate şi s-au şi plictisit, între timp. Aşa cum e, poate, normal într-o literatură vie, talentele reale sunt sporadice şi strict individuale, în afara proiectelor de grup şi a debuturilor concertate. Astfel încât numelor menţionate mai sus li s-au adăugat în ultimii ani puţini poeţi tineri de cursă lungă.
Dintre ei, Vlad Moldovan, cu două volume excelente – Blank (2008) şi Dispars (2012) – şi mai tânărul Andrei Dósa, un debutant care a întrunit unanimitatea criticii acum trei ani cu placheta Când va veni ceea ce este desăvârşit. Ultimul surprinde şi nu prea cu recentul American Experience, volum care, deşi nu depăşeşte cu nimic formula poetică de acum trei ani, îi ridică mizele. Aceeaşi directeţe frapantă a notaţiei, susţinută pe fundal de perspectiva ingenuă a unui copil mare, sunt recanalizate acum spre o viziune unitară. Oricât am încerca să evităm suprapunerile dintre autor şi personaj, aşa cum o face Daniel Cristea-Enache într-un balet hermeneutic inutil şi greoi, Dósa îşi valorifică poetic „experienţa” de work & travel cunoscută multor tineri români. Ce rezultă de aici e un extrem de puternic volum-concept, cu un imaginar traversat de o devenire picarescă.
Nimic din America lui Andrei Dósa nu e nou şi totuşi niciun segment al realităţii americane nu scapă netransformată de talentul – nu mă mai feresc, iată, de acest atribut! – poetului. Şi asta, pentru că Dósa speculează nemaipomenit de bine cam toate simbolurile, clişeele şi stereotipiile „ţării tuturor posibilităţilor”, resemantizându-le. Huckleberry Finn, Holden, Humbert Humbert şi Robert Mancini, American Pie şi summercamp movies sau, pur şi simplu, spiritul Coca Cola nu mai sunt topos-uri privilegiate ale visului american, ci mostre de ipocrizie – pe cât de „sclipicioase”, pe atât de insidioase – ce populează coşmarul imigrantului. Un coşmar… colorat, trebuie spus, tocmai pentru că derivă direct din visul american, ca o prelungire monstruoasă a lui. Ceea ce-i reuşeşte lui Andrei Dósa, dincolo de înfierarea exceselor capitaliste (gen în care, ne place sau nu, avem tradiţie din anii ’50 ai secolului trecut), e figurarea acelui paradis pe dos al consumerismului. Din postura de om care spală vasele, tânărul worker & traveller devine uşor un „manager al resturilor îmbelşugate”, colportorul tuturor materiilor care rămân în urmă după ce marele ospăţ a trecut: „am înotat în zoaie împreună/ căluţi de mare din zgârci planton din boia/ şi alte condimente carcasele homarilor/ animăluţe exotice care secretau/ un lichid uleios şi rece spumă de înălbitor/ lumină grena/ ghemuit lângă maşina de spălat vase/ râcâiam resturile prăjiturilor din tăvi/ pantalonii îmi alunecau/ fesele luminau bucătăria dulapurile de inox/ hotele înnegrite de fum frigiderele”. Dacă există o Americă profundă şi originală, spune printre rânduri acest tânăr poet foarte original, aceea nu e America marilor proiecte cultural-sociale, ironizate şi deconstruite rând pe rând, ci America extrem de materială a zoiurilor, a sosurilor, a „resturilor fosilizate”, a „mâncărurilor lipicioase” şi a „straturilor geologice de prăjeală”. Pornind de la date cât se poate de concrete, Dósa redescoperă, compensativ (şi inventează poetic!), „vegetaţia” proaspătă, ivită sălbatic în bucătăriile restaurantelor americane. Un prilej excelent de a înlocui lirica aşa-zis tranzitivă cu mecanica suprarealistă a aglomerării de detalii, de activităţi şi de procese alienante rămase în anticamera luxului american: „şi să nu uit de cârpe şi prosoape mi se strigă/ dungi albastre dungi roşii dungi albe/ dungi galbene de împăturit/ texture furculiţe farfurii clei/ mă împiedic tăvi pahare/ flăcări hote rafturi zdrăngănit aburi/ radioul uruie uzină în miniatură/ cele de la cină la cele de la cină/ prânz bol la bol colorate la colorate/ albe cu albe adânci cu adânci/ plate cu plate alb alb roşu negru/ rotund pătrat rece alb cald rece fierbinte/ la început se aude abia perceptibil/ coate voci negru condumă te rog/ du-mă afară nu e pentru bani/ e pentru că mi-ar fi ruşine să renunţ”.
Dacă menţionam termenul de „picaresc”, e tocmai din cauza acestei iniţieri ratate în „experienţa americană”, urmărită în toate etapele ei, într-o desfăşurare cvasi diaristică. Programul cazon de muncă e alternat de şi mai angoasantele „pauze de ţigară”, prilejuri, fiecare, de constatare a dimensiunii alienării. A nu se înţelege de aici că American Experience e o carte cu teză, gândită şi redactată în alb-negru. Dimpotrivă. Impresionant, în placheta lui Andrei Dósa, rămâne tocmai complexul foarte subtil de senzaţii, visuri şi dorinţe cât se poate de omeneşti rămase în relieful acestei deconstrucţii americane. Căci „limbul tuturor posibilităţilor”, cum îl resemantizează la un moment dat Dósa, nu e pur şi simplu respins, ci râvnit şi invidiat cu candoare în secret. Atitudinea cea mai caracteristică a cărţii e, dacă tot vorbim în jargonul american, aceea de „love-hate”, de atracţie-respingere, iar postura cea mai caracteristică a worker &travellerului poate fi rezumată în expresia de „window-shopper”: un personaj viu, colcăind de aspiraţii, sufleteşti şi materiale deopotrivă, însă rămas cu nasul lipit de vitrinele colorate. Valoarea volumului – unul dintre cele mai puternice din literatura tânără a ultimilor ani – stă, toată, în această dialectică atracţie-respingere, reificare-umanitate, pusă în scenă într-o diversitate stilistică ameţitoare, puţin accesibilă poeţilor de azi.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara