Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

tema lunii: Forme ale exilului:
Zile şi nopţi de literatură de Reporter

Ajuns la pragul rotund al celei de-a zecea ediţii, Festivalul internaţional „Zile şi nopţi de literatură” s-a desfăşurat în perioada 10-12 iunie 2011 la Neptun şi Mangalia, adunînd scriitori din 15 ţări. O ediţie care, dincolo de aura jubiliară a cifrei aniversare, a însemnat un întreit prilej: de revedere a cunoştinţelor vechi, de întîlnire a altora noi şi de gustare a poeziei de calitate. Tema colocviului („Exil – exil interior – exil în propria limbă”) a însemnat un motiv în plus ca scriitori din toate punctele cardinale să se strîngă spre a-şi povesti odiseea personală. Ce i-a legat pe toţi, alături de pasiunea pentru litere, a fost experienţa expatrierii, organizatorii festivalului (Irina Horea şi Gabriela Vişan) străduindu-se să invite cu precădere autori care au trăit exilul pe pielea lor. Aşadar intelectuali care puteau vorbi despre exil nu sub unghi teoretic, ci sub aspect biografic. Au fost trei zile încărcate, la capătul cărora fiecare şi-a dat seama că există atîtea forme de exil cîţi exilaţi au apărut în ultimele decenii.
Concluzia dezbaterilor a fost una singură: e cu neputinţă să faci un portret universal al exilatului, diversitatea traiectoriilor biografice excluzînd generalizările şi verdictele tari. Pentru unii, exilul a fost o nenorocire, pentru alţii, o binecuvîntare, pentru unii, o ratare şi o traumă pe viaţă, pentru alţii, o şansă de afirmare şi un mod de împlinire, pentru unii, o dezrădăcinare însoţită de depeizare, pentru alţii, găsirea adevăratei patrii într-o limbă nouă, pentru unii, o opţiune luată în deplină libertate, pentru alţii, o fatalitate lipsită de soluţii alternative, pentru unii, o provocare, pentru alţii, o discriminare. În fine, pentru unii o tragedie, pentru alţii, unica salvare. Polivalenţa aceasta a fost rezumată de Nicolae Manolescu astfel: „nu există exil, există doar exilaţi”. Ca orice problemă cu rezonanţă umană, tema a născut confuzii şi totodată a dat naştere unor discuţii aprinse, care au fost exact piperul de care era nevoie pentru ca participanţii să nu simtă cînd trece timpul.
Desfăşurarea pe zile a festivalului a arătat astfel: în seara zilei de vineri, 10 iunie, Complexul „Ambasador” din Neptun a găzduit prima sesiune de lectură de poezie. Au recitat din propriile poezii în limba nativă: George Szirtes, Corneliu Antoniu, Marlena Braester, Veronika Dintinjana, Daniel Bănulescu, Dagmar Dusil, Linda Maria Baros, Jacques Fournier, Andrei Bodiu, Haim Nagid, Magda Cârneci, Irina Nechit, Gabriel Chifu, Ronny Someck, Emilia Dabu, Adrian Sângeorzan, Denisa Comănescu, Horia Gârbea, Monica Săvulescu Voudouri. Ca în fiecare an, fundalul sonor al serii a fost dat de vocalizele păunilor care trăiesc în parcul din incinta Complexului Ambasador, trilurile lor devenind un decor atît de obişnuit pentru participanţi, încît cineva a propus, mai în glumă mai în serios, ca din blazonul publicitar al colocviului să nu lipsească în următorii ani „sigla” speciei de păsări.
Sîmbătă dimineaţa (11 iunie), în cea mai consistentă sesiune de discuţii, colocviul l-a avut ca moderator pe Nicolae Manolescu, protagoniştii fiind: Haim Nagid („Cele patru exiluri interne ale mele: Originile româneşti, ideologia ebraică, credinţa religioasă, expulzarea postmodernistă”), Horia Gârbea („Exilul – condiţia firească a existenţei artistului”), Ronny Someck („Nu mă împuşcaţi – nu sunt decât pianistul”), Dagmar Dusil („Pluralitatea patriilor şi a limbilor în exil”), Leo Butnaru („Literatura fără frontiere? Exil – exil interior – exil în propria limbă”), Ruxandra Cesereanu („Exilul interior”), Monica Săvulescu Voudouri („Literatura fără frontiere”), Andrey Gritsman („Poet în exil: aproximativ secolul 21”), Bujor Nedelcovici („Scriitorul şi exilul”), George Szirtes („Exilul ca ascultare, poetul în a doua limbă”), Marlena Braester („Distanţare şi continuitate: Între două chei «Sol», am ales cheia «Fa»”).
În comentariile care au urmat citirii prelegerilor, s-au remarcat Mihai Zamfir, Varujan Vosganian şi Gabriel Dimisianu, acesta din urmă propunînd un criteriu de identificare a identităţii unui scriitor: limba în care scrie, indiferent de etnia lui. Mihai Zamfir, vrînd parcă să risipească impresia că exilul trebuie neapărat să fie o suferinţă, i-a pus în lumină feţele benefice. Nicolae Manolescu a întărit nuanţa, dînd exemplul a doi cărturari de factură opusă: Dimitrie Cantemir, a cărui poligloţie l-a făcut să se simtă bine în ţările şi limbile altora (Turcia, Rusia sau Germania), spre deosebire de Ion Neculce, care nu a putut scrie decît acasă şi numai în limba lui, cronicile lui însemnînd de fapt începutul literaturii noastre culte.
Seara, la Complexul „Ambasador”, a doua rundă de lectură poetică: Kiril Kovaldji, Ruxandra Cesereanu, Naim Araidy, Adrian Alui Gheorghe, Leo Butnaru, Tadeusz Dabrowski, Carmen Firan, Nicolae Coande, Andrey Gritsman, Dinu Flămând, Barbara Korun, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Riri Manor, Robert Şerban, Jan H. Mysjkin, Varujan Vosganian, Miodrag Raicevic, Michael Astner, Martin Woodside.
Duminică dimineaţa (12 iunie), moderatorul colocviului a fost Mihai Zamfir, prelegerile fiind ţinute de: Naim Araidy („Visuri, idei, realităţi”), Andrei Bodiu („Durerosul exil”), Florin Toma („Nostalgia exilului”), Linda Maria Baros („Autostrada A4 şi portavocea ei”), Jacques Fournier („Exilul prin non-exemplu şi prin exemplu”), Nicolae Coande („Acest atom indestructibil, de configuraţia păpădiei”), Carmen Firan („Destine duplicitare”).
Cu o claritate şi fluenţă aproape pedagogice, Carmen Firan a propus o împărţire a emigranţilor în trei categorii: emigranţii de apă, de pămînt şi de aer. Primii iau forma ţării şi a limbii în care emigrează, cei din a doua categorie poartă rădăcinile cu ei, resimţind exilul ca pe o tortură, în vreme ce emigranţii de aer, plutind deasupra realităţilor graţie libertăţii interioare, pot fie să-şi uite originea, fie s-o potenţeze într-un mod personal.
Seara zilei de duminică a coincis cu decernarea premiilor festivalului, în incinta aceluiaşi Complex „Ambasador” din Neptun. Juriul, alcătuit din Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu şi Gabriel Chifu, a acordat „Premiul Festivalului” scriitorului muntenegrean Ognjen Spahić şi „Marele Premiu Ovidius” lui Milan Kundera. Cum scriitorul francez de origine cehă nu a putut face deplasarea, premiul a fost înmînat directorului Editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu, motivul înmînării reieşind din scrisoarea de mulţumire pe care Milan Kundera i-a adresat-o lui Nicolae Manolescu. În rîndurile ei, scriitorul francez şi-a exprimat dorinţa ca banii să fie donaţi Editurii Humanitas, în vederea sprijinirii literaturii române contemporane.
În totul, festivalul a fost frumos, acaparant şi solicitant. Retrospectiv, ediţia a zecea a „Zilelor şi nopţilor de literatură” a fost o reuşită. Ultima seară s-a prelungit pînă după miezul nopţii într-o atmosferă de efervescenţă neprotocolară, aşa cum se cuvine după trei zile de program încărcat. După zece ani de viaţă, festivalul dă semne că va deveni tradiţie. Să-i urăm un viitor cît mai lung şi participanţi cît mai valoroşi.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara